Guvernele mafiote de la București au devalizat fondurile de pensii private – un CARITAS garantat de statul român

În România, jaful a devenit politică de stat. Dacă în anii ’90 am avut FNI și Caritas, astăzi avem un sistem de pensii private care funcționează pe același principiu: îți iau banii, îți dau hârtii și îți promit că, într-o zi, îți vei primi înapoi „dreptul” tău. Diferența? Acum schema are ștampila oficială și este impusă prin lege.

Sub conducerea unor guverne care seamănă mai degrabă cu consilii de administrație ale unei mafii instituționalizate, banii din pensiile private au fost capturați, deturnați și îngropați în titluri de stat. Asta nu e investiție – este o pușculiță cu bani forțați să hrănească un stat supraponderal, incompetent și lacom.

„Banii românilor nu mai sunt în conturi, ci în hârtii care țin în viață risipa și luxul clasei politice”, avertizează voci din interiorul sistemului. Nu e doar o deturnare financiară, ci un act de capturare economică totală: administratorii fondurilor sunt plătiți regește din comisioane uriașe, indiferent dacă produc sau nu profit.

În acest joc, politicienii sunt arbitri, jucători și proprietari ai terenului. „Cine nu se supune, nu primește licență sau i se retrage”, spun surse din piață. Fondurile sunt obligate să joace după regulile impuse de stat – reguli care se schimbă brusc, întotdeauna în defavoarea contribuabilului.

Noua lovitură legislativă – reducerea de la 100% la 25% a sumei pe care o poți retrage la pensionare – este vândută publicului ca „măsură de protecție”. În realitate, este un colac de salvare aruncat fondurilor aflate în prag de colaps, nu oamenilor care au muncit o viață.

Statul nu este un partener serios. Te obligă să contribui, apoi îți schimbă regulile când vrea. Este o țeapă națională – îți ia banii și îți lasă promisiuni goale. Noua lege nu face excepții nici pentru cazuri medicale grave sau situații sociale dramatice. Dacă optezi pentru plăți eșalonate, durata crește de la 5 la 10 ani – un cinism pur, având în vedere că speranța de viață a românilor la pensionare este printre cele mai scăzute din UE.

În tot acest timp, administratorii fondurilor continuă să încaseze comisioane lunare de 0,05%, indiferent dacă performanța lor este sub orice critică. Asta înseamnă că ei câștigă oricum, tu pierzi oricum.

De ce nu te lasă să îți iei banii?

Răspunsul este simplu și cutremurător: pentru că banii nu mai există.
„Dacă oamenii ar putea retrage toți banii deodată, s-ar vedea imediat că nu mai sunt acolo. S-ar vedea dimensiunea reală a jafului – mai mare decât cel din perioada FNI”, spun surse apropiate sistemului pentru Timpul.md.

Adevărul este că românii nu mai dețin economiile promise. Dețin doar un drept ipotetic, amânat și condiționat – un drept care se devalorizează cu fiecare an în care inflația mușcă din puterea de cumpărare, iar statul continuă să ardă bani pe lux, sinecuri și campanii electorale.

Nu mai vorbim despre economie de piață. Vorbim despre o piață prizonieră. Despre o schemă financiară mascată sub eticheta „siguranță socială”. Despre un mecanism în care contribuabilul este oaia care se tunde și se mulge până moare, iar păstorii sunt aceeași politicieni care pozează în salvatori.

Acesta nu este un sistem de pensii. Este un CARITAS garantat de statul român.