AUR din Republica Moldova: Promisiunile PAS au murit sub povara sărăciei și privilegiilor

AUR din Republica Moldova a făcut public astăzi un document de analiză – o radiografie a guvernării PAS – care arată cum promisiunile „vremurilor bune” s-au transformat în sărăcie, exod și instituții slăbite.

Raportul evidențiază că starea de urgență a fost folosită ca armă politică, nu ca instrument pentru gestionarea crizelor, securitatea rămâne vulnerabilă, iar sănătatea publică este în colaps, cu spitale degradate și medici care părăsesc țara.

În timp ce peste 30% din cetățeni trăiesc sub pragul sărăciei, conducătorii instituțiilor-cheie – ANRE, BNM, CNPF sau întreprinderi de stat – încasează salarii și privilegii de milioane. Agricultorii raportează pierderi uriașe și sunt sufocați de importuri, iar economia pierde zeci de mii de locuri de muncă anual.

„În loc de bună guvernare, transparență și dezvoltare, PAS a oferit abuzuri, privilegii pentru un cerc restrâns și sărăcie pentru marea majoritate. Singura soluție reală pentru a opri această prăbușire este Reunirea”, a declarat Boris Volosatîi, președintele AUR din Republica Moldova.

Radiografia Guvernării PAS

Cu patru ani în urmă, la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021, Partidul Acțiune și Solidaritate a venit cu Programul ”Moldova Vremurilor Bune”, în care declarau că vom trăi mai bine, mai liber, mai liniștiți, în bună înțelegere. Realitatea celor 4 ani de guvernare absolută a PAS ne-a demonstrat că vremurile bune nu numai că nu au venit, ci dimpotrivă, Republica Moldova și cetățenii ei au ajuns să trăiască o perioadă dintre cele mai dificile, iar sloganul ”vremuri bune” a devenit unul de ocară, de care le este rușine chiar celor care îl promovau odinioară.

Problemele social-economice ale moldovenilor s-au agravat, starea de neliniște și insecuritate s-a păstrat și chiar a devenit mai mare, libertatea promisă a fost înlocuită cu sancțiuni, amenzi, dosare și persecuții ale celor care gândesc altfel, în loc de o mai bună înțelegere între oameni atestăm zilnic conflicte, violențe și dezbinare, în loc de liniște auzim întruna despre pericole, dușmani interni și externi, necesitatea înarmării și pregătirii pentru ”reziliență”.

În Republica Moldova a anului 2025: – lozinca ”integrării europene” acoperă toate fărădelegile și abuzurile locale, în condițiile când susținerea populației pentru integrarea europeană atinge minime istorice; – amenințarea cu ”războiul de aproape” e scuză pentru toate eșecurile și hoțiile; – dreptate există numai pentru cei care sunt la guvernare ori își proclamă adulația față de guvernanți; – instituțiile de stat s-au baricadat cu proceduri birocratice și reglementări care le protejează de oameni; – mass-media și societatea civilă sunt trecute în solda puterii; – instituțiile de drept se sufocă în zeci de mii de dosare, noi sarcini și indicații politice, trieri de cadre pe criterii neclare și interimate fără de sfârșit.

Creșterea galopantă și exorbitantă a tarifelor și prețurilor, incapacitatea de negociere și contractare a resurselor energetice mai ieftine și din surse optime, lipsa unor mecanisme viabile de control al prețurilor și tarifelor aduce locuitorii țării în situații de disperare, crește îngrijorător nivelul de sărăcie extremă, tinerii nu mai văd perspectiva traiului acasă.

În același timp, guvernanții de prim rang se autoprotejează de poporul sărăcit prin salarii majorate, prin sporuri de performanță și ”de integrare europeană”, își asigură indemnizații și diverse tipuri de stimulente, creează noi sinecuri pentru apropiații săi din contul întreprinderilor de stat sau în cadrul instituțiilor autonome finanțate din resurse care ar putea ajunge în bugetul public, iar atunci când sunt criticați pentru asta – închid cu dea sila vocile critice, sub pretextul luptei  cu ”falsurile și dezinformarea”.

Toate domeniile vieții publice, toate sferele activității social-economice, practic toate aspectele vieții pentru care la alegerile din 2021 se promiteau schimbări și progres – au fost afectate de intervenții stângace, trufașe sau dăunătoare, însuși cuvântul ”reformă” a devenit de ocară, provocând sarcasm în loc de susținere și mobilizare.

Societatea este și mai dezbinată, biserica și religia devin tărâm de război, limbajul urii este alimentat întruna, căutarea dușmanilor interni și externi constituie sport național.

În loc să revină acasă din străinătăți, moldovenii fug cu sutele de mii, țara devine tot mai depopulată, starea demografică nu inspiră nici un optimism, iar Republica Moldova devine ”loc pentru străini”.

BUNA GUVERNARE

În pofida promisiunilor de bună guvernare, pe parcursul a trei ani s-a guvernat mai mult în stare indusă de urgență. Activitatea principalelor instituții din stat (Guvern, Parlament, Președinție) nu a devenit mai transparentă și mai participativă, transparența a fost înlocuită adesea cu PR de proastă calitate și propagandă oficială, consultările publice profesioniste au fost substituite cu mimări și atragerea celor ”de-ai casei”, comunicarea cu cetățenii și autoritățile publice locale s-a realizat în temei pentru scopuri electorale și de partid, buna credință a fost mai mult declarată decât demonstrată prin acțiuni și rezultate concrete.

• Stările de urgență au fost instituite și prelungite fără argumentare și analize serioase, profitând de ele guvernarea a adoptat decizii și a întreprins acțiuni obscure și adesea ineficiente, iar pentru a nu se admite critici și exercitarea controlului democratic au fost limitate mecanismele de transparență, au fost aplicate mecanisme noi de reducere a libertății mass-media și a liberei exprimări, s-a eludat controlul judiciar, au fost afectate mecanismele controlului democratic și ale statului de drept.
• Dialogul cu autoritățile locale nu a fost instituționalizat la nivelul cuvenit, în loc să apropie și stimuleze comunitățile care au avut alte preferințe electorale, guvernarea a procedat la amenințări și șantaj economico-administrativ, afirmând cu orice ocazie că dacă veți vota altfel– veți rămâne fără fonduri naționale și europene.
• Reforma administrației publice centrale și locale nu a fost abordată cu seriozitatea și dedicația necesară, în pofida existenței unor strategii și planuri în domeniu, care prevăd acțiuni, priorități și indicatori de rezultat concreți. Reforma administrativ-teritorială a rămas blocată, discrepanțele dintre structurile de administrare de nivelul I și cele de nivelul II rămân considerabile (spre exemplu, numai numărul mediu de angajați în administrația publică de nivelul II este de zece ori mai mare ca cel din primării, iar responsabilitățile pentru servicii la nivel local nu sunt deloc corelate cu aceste discrepanțe). Descentralizarea se realizează foarte anevoios, resursele disponibile pentru îndeplinirea competențelor administrației publice locale (APL) sunt insuficiente și deținute în mare parte la nivel central.
• Încercările de creare a unor instituții noi mai eficiente sau de reformare a celor existente au fost adesea neprofesioniste, nesigure și chiar nocive pentru domeniile vizate. Erorile în reformarea/constituirea unor instituții ca Procuratura Anticorupție, Tribunalul Anticorupție, Centrul de combatere a dezinformării ”Patriot”, precum și eșecurile în administrarea întreprinderilor monopoliste ca Aeroportul Internațional Chișinău, Calea Ferată a Moldovei, Termocom, Moldovagaz, Metalferos – sunt doar câteva dintre exemplele care nu au confirmat în niciun fel declarațiile despre bună guvernare, eficiența și consecvența unor politici de stat.
• Activitatea miniștrilor și a altor conducători care nu au realizat performanțe sau chiar au generat situații în care au fost afectați negativ toți cetățenii și agenții economici – nu a constituit subiectul unor evaluări, cercetări disciplinare sau penale (cazurile N.Gavrilița, S.Litvinenco, A.Spînu, V.Parlicov, D.Alaiba, O.Serebrian, V.Culminschi ș.a.). Dimpotrivă, unii dintre aceștia s-au ales ulterior cu sinecuri din contul resurselor publice sau posturi în ambasade.

SECURITATE

Deși remanierea guvernamentală majoră de la începutul anului 2023 s-a făcut sub auspiciile ”sporirii securității naționale și a cetățenilor”, iar serviciile de securitate au fost abilitate cu resurse și atribuții nemaiîntâlnite anterior, pe parcursul a mai bine de doi ani au avut loc mai multe fenomene și incidente de securitate care au demonstrat că autoritățile nu au devenit mai profesioniste și mai capabile în sectorul dat. Exemple pentru aceste concluzii sunt:

• Cazul tragic de la Aeroportul Chișinău (iunie 2023), când un polițist și un agent de securitate au fost uciși de o persoană aflate în custodia forțelor de ordine, iar investigațiile ulterioare au scos la iveală neajunsuri în managementul instituțiile abilitate. Cu toate acestea, nici un funcționar nu este pedepsit până în prezent (chiar mai mult, prin modificări recente ale legislației se presupune că va fi exonerat de răspundere ex-șeful Poliției de Frontieră);
• uciderea în plină stradă a unui cetățean străin, de către un killer care a plecat nestingherit de la locul faptei și ulterior din țară;
• eliberarea din penitenciare a unor persoane condamnate la detenție pe viață, în baza unor legi adoptate/modificate de Parlament și puse în aplicare prin mecanisme dubioase (cazul amnistiei și eliberării înainte de termen a unor deținuți pe viață);
• sustragerea de la reținere și implicit de la răspundere penală a cel puțin 3 deputați condamnați sau judecați pentru corupție și fraude vizând finanțarea partidelor politice;
• sustragerea de la răspundere a unor persoane implicate în comiterea de infracțiuni, care au ieșit din Republica Moldova (prin teritoriul din stângă Nistrului sau în Ucraina);
• trecerea peste teritoriul Moldovei a unor rachete, intrarea și căderea unor drone militare pe teritoriul Republicii Moldova și imposibilitatea de a le depista sau distruge;
• referendumul constituțional din 2024 și alegerile prezidențiale din 2024 au fost puternic afectate de influențe externe și coruperea alegătorilor, iar conform declarațiilor Președintelui RM și altor factori politici – autoritățile responsabile din Republica Moldova nu și-au făcut treaba în măsura necesară, riscurile de securitate admise fiind destul de mari;
• trupele ruse continuă să staționeze pe teritoriul Republicii Moldova, amenințând atât Republica Moldova cât și Ucraina, iar progrese în domeniul evacuării lor și a munițiilor nu s-au înregistrat;
• securitatea energetică rămâne vulnerabilă din cauza interconectării directe insuficiente cu piața energetică europeană.

În loc să perfecționeze și responsabilizeze structurile existente de securitate, guvernarea formează noi structuri sau atribuie puteri nemaivăzute Consiliului Suprem de Securitate de pe lângă Președintele RM, conceput constituțional ca structură de informare și consultare (de notat că în UE doar câteva state au Consilii de securitate cu atribuții decizionale).

SITUAȚIA (CATASTROFA) DEMOGRAFICĂ

Republica Moldova se află printre primele 10 țări din lume care se depopulează, având o scădere continuă a populației în ultimii 5 ani, când numărul de locuitori a scăzut cu peste 250 de mii. Numărul nașterilor este mai mic decât numărul deceselor, emigrarea este excesivă, pleacă mulți tineri, avem o societate tot mai îmbătrânită, iar potențialul demografic și economic scade anual.

• În anul 2015 ponderea persoanelor de peste 60 de ani era de 18%, iar în 2025 ponderea celor peste 60 de ani va constitui deja 26%, degrabă fiecare al treilea cetățean al Republicii Moldova fiind de vârstă înaintată;
• Rata natalității a scăzut la mai puțin de 10 copii la 1000 de locuitori, rata mortalității crește;
• Peste 100 de oameni pleacă zilnic din Republica Moldova, câteva zeci decedează zilnic;
• Anual, din țara noastră pleacă/dispar circa 50.000 de oameni, număr care ar putea popula zeci de sate;
• Numai în 2024, economia națională a pierdut peste 30.000 de locuri de muncă (cele mai afectate fiind agricultura, silvicultura, industria, comerțul și serviciile, construcțiile).
• satele se golesc, școlile se închid, comunitățile dispar, tradițiile se pierd, stadioanele ajung în paragină, iar cimitirele rămân neîngrijite.

SISTEMUL MEDICAL ȘI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Ministerul Sănătății a dat dovadă de incapacitate în implementarea obiectivelor asumate și a reformelor la general. Problemele din sfera sănătății perpetuează, schimbările își fac foarte greu efectul asupra situației generale și cazurilor particulare, exodul de cadre continuă. Deficiențele în sector rămân în mare parte aceleași:

• Speranța medie de viață în Republica Moldova este printre cele mai reduse de pe continentul european, mai mică decât în Rusia, Ucraina, Belarus și alte țări din estul Europei, nemaivorbind de țările dezvoltate;
• Organizarea și procurarea serviciilor de sănătate nu este precedată de evaluarea necesităților reale ale populației;
• Sistemul spitalicesc este fragmentat, cu infrastructură veche, cu influențe politice la numirea în funcție a conducătorilor;
• Asigurarea cu personal medical, în special la nivelul primar este insuficientă, în unele regiuni (raioane) numărul acestuia fiind cu mult sub media națională;
• Se aprofundează fenomenul „îmbătrânirii cadrelor medicale”, circa 45% din medici și asistenți medicali au peste 55 de ani, circa 30% din totalul medicilor sunt pensionari;
• Problemele de sănătate mintală sunt evidențiate în rândul populației, mulți adulți (circa unul din doisprezece) prezintă semne caracteristice pentru depresie, este mare numărul de cazuri de suicid;
• Rămâne mare ponderea mare a plăților ”din buzunar”, ceea ce produce inechitate printre păturile socioeconomice şi posibilitatea ca tot mai mulți oameni să cadă sub pragul de sărăcie din cauza plăților pentru sănătate;
• Sistemele informaționale din sănătate nu sunt integrate, circuitul pacientului în sistem rămâne birocratizat, iar procedurile de acces la servicii de sănătate necesită simplificare;
• Crearea spitalelor regionale moderne (Sus și Nord) a trenat, construcția lor nici nu a început;
• Nu este asigurată o supraveghere suficientă a circulației medicamentelor pe piața națională, nu se asigură la nivelul necesar medicamente calitative și sigure compensate;
• Sistemul medical este perceput ca afectat de corupție, clientelism, legături de rudenie/cumătrism;
• Multe resurse financiare alocate sănătății se utilizează defectuos, cu încălcarea cadrului legal (fapt demonstrat de rapoartele Curții de Conturi);
• Există un număr considerabil de spitale neacreditate, care însă contractează și primesc resurse financiare.

REMUNERAREA EXAGERATĂ A FAVORIȚILOR

În 2021 se promitea responsabilizarea conducerii autorităților publice autonome și de reglementare care s-au manifestat prin ineficiență în activitate sau au acționat în detrimentul interesului public. În realitate, mai mulți dintre conducătorii anteriori au fost păstrați în funcții (ANRE, Curtea de Conturi), unii din exponenții ”statului capturat” au fost numiți chiar pentru noi mandate, fără nici o evaluare a performanțelor și aportului la domeniu.

• În perioada de câțiva ani în care cetățenii și agenții economici au fost puternic afectați de creșterea exorbitantă a prețurilor la resurse energetice salariile directorilor ANRE și ai întreprinderilor din energetică au crescut, inclusiv din contul tarifelor pe care le-am achitat cu toții. Numai cei patru membri ai Consiliului de administrație a ANRE au încasat în 2024 circa 6 milioane de lei (echivalentul a 437 de salarii medii pe economie sau a 1518 pensii medii din Republica Moldova).
• cei trei directori de la ANRCETI primesc anual aproape 5 milioane de lei;
• Guvernatorul și patru viceguvernatori ai BNM primesc anual circa 10 milioane de lei, iar 3 membri ai Consiliului de observatori ai BNM ridică anual încă circa 3,6 milioane lei;
• Directorul ASP ridică circa 1,5 milioane lei anual, iar soția acestuia, șefă la Consiliul Audiovizualului, încă jumătate de milion de lei;
• Cei 3 membri ai Consiliului de administrație a CNPF primesc peste 4 milioane de lei anual;
• Directorul general al SA „Franzeluţa” ridică anual un salariu de 1,2 mln lei; Directorul de la Întreprinderea de Stat „MoldATSA” – circa 850 mii lei; Directorul general de la „Moldtelecom” – peste 750 mii lei; Directorul de la „Metalferos” – circa 500 mii lei”. Performanța acestor întreprinderi rămâne destul de joasă, iar salariile angajaților simpli nu au crescut ca și cele ale ”șefilor” numiți de partid;
• Pentru fiecare deputat în Parlament se cheltuie anual numai în remunerări directe peste jumătate de milion de lei (inclusiv pentru întreținerea consilierilor, transport, protocol). La cestea se adaugă întreținerea sediilor, energie, servicii comunale, curățenie și întreținere. Bugetul anual al Parlamentului a ajuns la peste 215 milioane de lei, cu peste 45 milioane mai mult decât în anul 2021.
• Fiecare din cei 12 membri ai CSM primesc între 600-800 mii lei anual, iar cei 9 membri detașați ai CSP ridică și ei anual peste 500 mii de lei fiecare.
• Mai mulți deputați ai partidului de guvernare au reușit în câțiva ani să achiziționeze case, apartamente, spații comerciale, vile, automobile și terenuri de milioane, câțiva au deschis afaceri profitabile.

Pe fundalul multi-milionarilor de la guvernare, peste 30% din cetățenii Moldovei trăiesc sub pragul sărăciei (2023), inflația atinge cote de 30%, prețurile la resurse și alimente au explodat și consumă practic întreaga remunerare a oamenilor de rând.

AGRICULTURĂ

Circa o treime din populația aptă de muncă lucrează în sectorul agricol, dar acesta rămâne fragmentat, neproductiv, vulnerabil la schimbările climatice. Subvențiile și investițiile din partea statului rămân relativ mici, sunt distribuite preponderent gospodăriilor agricole mai mari, fermierii sunt plini de datorii, iar creșterea costului creditelor și a prețurilor la resurse îi afectează în cel mai direct mod.

• Deși în agricultură este ocupată circa 30% din populația Moldovei și agricultura deține peste 22% din economia Moldovei, ponderea agriculturii în structura PIB-ului național scade constant în ultimii ani, ajungând la circa 8%;
• În 2024 agricultura a înregistrat o scădere de peste 14%, pierderile fiind estimate la circa 7 miliarde de lei;
• Majoritatea locuitorilor din zonele rurale sunt angajați în agricultură, dar randamentul, remunerarea și valoarea adăugată a acestui sector rămân foarte reduse, ceea ce diminuează și perspectivele dezvoltării;
• Productivitateascăzută a muncii și îmbătrânirea tehnologiilor sunt printre problemele de bază ale agriculturii din Moldova;
• Agricultorii invocă că instituțiile statului în domeniul agriculturii sunt politizate, producătorul local rămâne necompetitiv și și nu poate valorifica pe deplin piețele interne și externe. În distribuirea subvențiilor se atestă corupție și favorizarea grupurilor de interese apropiate de putere;
• Deși s-a cerut în numeroase rânduri suspendarea datoriilor și mai ales a penalităților, măsuri concrete de sprijin din partea Guvernului nu au fost luate;
• Republica Moldova este pe ultimul loc în Europa la utilizarea apei pentru irigații;
• Importurile de produse agricole și materie primă din Ucraina au afectat în continuare situația producătorilor locali și concurența pe piața din Moldova;
• Măsurile de protecție a pieței interne sunt ineficiente, iar costul producerii agricole a crescut enorm din cauza creșterii prețurilor la resurse, transport, a inflației, necesității creșterii salariilor etc.;
• Ministerul de resort nu a colaborat suficient cu reprezentanții din sector, iar colaborarea cu partenerii externi nu s-a soldat cu atragerea unor resurse importante vitale pentru agricultura Moldovei;
• Prevenirea și pregătirea insuficientă, reacția lentă a autorităților responsabile a determinat răspândirea diferitor boli infecțioase (pesta porcină, salmonela), care au impus nimicirea unui număr enorm de animale, sute de milioane de lei sunt cheltuite pentru compensații și eradicarea focarelor, gospodăriile respective devin nefuncționale o perioadă de timp, cu toate consecințele negative iminente la nivel local;
• În ultimii ani, producerea locală de lapte în Moldova a scăzut considerabil și acest produs este importat masiv din Ucraina;
• Fondurile europene acordate pentru dezvoltare moldovenilor se consumă pentru produse de import, fermierii din Ucraina, Turcia, China și UE beneficiază de banii care au fost livrați Republicii Moldova și care încă urmează a fi întorși;
• Mai puțin de 2% din suprafața agricolă totală a Republicii Moldova este prelucrată în sistem ecologic.

STARE DE URGENȚĂ

După alegerile parlamentare din 2021, Republica Moldova a fost administrată mai mult timp prin regimul stării de urgență, care a fost instituită la 22 octombrie 2021 și 24 februarie 2022, apoi prelungită de 11 ori și instituită din nou la 12 decembrie 2024, pentru alte câteva luni. Inițial starea de urgență a fost determinată de situația energetică, apoi de declanșarea războiului în Ucraina, la final iarăși de situația energetică, astfel ca la un moment dat să dispară în general logica necesității prelungirii sau declarării stării de urgență, aceasta fiind percepută mai mult pentru confortul guvernării decât pentru gestiunea reală a crizelor și urgențelor, multe dintre care oricum s-au produs, iar consecințele lor nu au putut fi anihilate. Deficiențele stărilor de urgență au fost multiple:

• În perioada stării de urgență au funcționat practic în aceleași condiții și Parlamentul și Guvernul, și Președinția RM, instanțele de judecată, toate autoritățile publice și structurile private, dar o serie de decizii se adoptau de către CSE – Comisia de Situații Excepționale (care reprezintă de fapt o transpunere a Guvernului);
• CSE a aprobat decizii care au ridicat semne de întrebare și au fost criticate de opoziție, mass-media și societatea civilă, printre respectivele decizii fiind cele care vizau mass-media, cheltuirea banilor publici, mediul ambiant, alegeri, achiziții de resurse energetice etc.:
• Rapoartele care erau invocate pentru instituirea/prelungirea stării de urgență nu au fost făcute publice;
• Nu exista o limită a prelungirilor stării de urgență, nici limită a duratei totale a stării de urgență;
• Parlamentul nu a stabilit că măsurile adoptate de CSE în perioada stării de urgență trebuie să fie necesare pentru depășirea situației ce a condus la declararea ei și să fie proporționale scopului propus, nu au fost stabilite domenii de reglementare în care CSE să nu deroge de la norme constituționale și din anumite legi organice;
• Parlamentul nu a exercitat controlul parlamentar cuvenit pentru măsurile aplicate pe durata stării de urgență, autoînlăturându-se practic de la exercitarea competențelor sale de unic organ reprezentativ al poporului;
• În 2022, la CSE s-a decis, cu derogare de la legislație, emiterea autorizației de mediu pentru Uzina Metalurgică de la Râbnița, una din cele mai importante surse de venit pentru regiunea transnistreană. Ulterior autorizația a fost prelungită de mai multe ori, autoritățile recunoscând că astfel au colaborat cu autoritățile separatiste pentru a obține energie electrică mai ieftină;
• La finele anului 2022, printr-o decizie a CSE a fost sistată licența a șase posturi de televiziune, iar în 2023 și alte posturi TV și website-uri au fost închise, în lipsă de transparență și fără urmarea procedurilor legale obișnuite.
• În noiembrie 2023, CSE a anulat înregistrarea mai multor candidați la alegerile locale din partea unui partid politic (Partidul ”Șansă”, succesorul Partidului ”Șor”);
• Unele decizii ale CSE nu au fost motivate și explicate corespunzător, situație criticată de opoziție, dar și de către deputați ai majorității de guvernare (Deputatul Lilian Carp a inițiat un proiect de lege care obliga CSE să-și argumenteze deciziile luate în perioada stării de urgență pentru a demonstra că acestea au fost necesare și legale);
• Unele din deciziile CSE au afectat drepturile fundamentale ale cetățenilor, motiv pentru care Avocatul Poporului a solicitat revizuirea prevederilor care limitau dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție.

SISTEMUL FINANCIAR-BANCAR

Republica Moldova s-a confruntat cu inflație majoră, dar guvernarea, deși cunoștea perfect situația, a preferat să nu intervină, a dat vina oficial pe BNM, a schimbat conducerea băncii centrale a statului și a continuat în mare parte aceleași politici financiar-bancare. În Republica Moldova activează 11 bănci licențiate de BNM, absolută majoritate a acestora fiind cu capital extern și dirijate corespunzător, din afară. Sectorul bancar rămâne dominant în sistemul financiar, cu o pondere de circa 90%, constituind monopol și asigură băncilor profitul dorit, dar inhibă dezvoltarea altor segmente ale sectorului financiar.

Problemele din sfera financiar-bancară care perpetuează mai mult timp sunt multiple:

• Accesul la finanțare rămâne o constrângere ce limitează dezvoltarea business-ului și a economiei în ansamblu;
• Piața financiară nu se poate autocorecta dar statul nu intervine de mai mult timp, astfel sunt ratate oportunități economice și se admit pierderi mai mari;
• Rata de credite neperformante rămâne ridicată, multe companii nu au situații financiare stabile;
• În Republica Moldova nu există nici o bancă cu capital de stat, nu a fost creată o bancă de dezvoltare și finanțarea întregului business se orientează doar spre utilizarea infrastructurii bancare actuale;
• Ratele înalte ale dobânzilor determină creșterea costului resurselor, rata înaltă a creditelor neperformante și obiectivele de rentabilitate a activității bancare determină stabilirea unor marje mari la credite;
• Lipsește capitalul pentru finanțarea creditelor pe termen lung;
• Principala sursă de finanțare a creditelor rămân depozitele bancare, dar majoritatea acestora sunt depozite de până la 12 luni, ceea ce reduce oferta de creditare pe termen lung sau crește costul;
• Băncile au interes de a credita tipuri de activități mai puțin riscante: – consumul persoanelor fizice; – datoria Guvernului; – plasamente în instrumentele de reglementare monetară;
• Băncile au o rată mare a refuzurilor pentru creditare, din cauza numărului mare de companii cu pierderi financiare și instabilitatea rentabilității economice/a capitalului;
• Businessul autohton are capacitate limitată de a dezvolta planuri de afaceri, iar creditele investiționale presupun dezvoltarea de planuri de afaceri pe termen lung și prognoze ale indicatorilor financiar-economici;
• Perspectivele economice sunt umbrite de situația economică dificilă, crize permanente, războiul din țara vecină;
• Multe proiecte investiționale sunt puse în regim de pauză sau chiar sunt anulate, în așteptarea unor condiții financiare și de securitate mai stabile;
• Piața de capital nu este diversificată, absoluta majoritate a capitalului disponibil pentru afaceri fiind concentrat în sectorul bancar;
• În Republica Moldova nu s-au dezvoltat fonduri de pensii private, fonduri de investiții, instrumente de datorie sub forma obligațiunilor și nici de capital sub forma acțiunilor;
• Sunt invocate abuziv măsurile de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului pentru obligarea desfășurării tranzacțiilor doar prin transferuri bancare și limitarea circulației numerarului, aceste acțiuni sunt îndreptate în temei pentru creșterea posibilităților și profiturilor băncilor;
• Reglementările birocratice și cerințele abuzive privind dovada provenienței surselor financiare a persoanelor fizice reduc posibilitatea depunerii acestora la bănci și a creșterii tranzacțiilor între persoane fizice.

NIVEL DE TRAI ȘI ASIGURARE SOCIALĂ

În ultimii ani rata sărăciei absolute în Republica Moldova a ajuns la nivelul maxim, depășind 30%, cam același număr de oameni trăiesc la limita sărăciei, ceea ce înseamnă că jumătate din populația țării este în sărăcie, la limita supraviețuirii elementare.

• Doar circa 20% din moldoveni își permit alimentare sănătoasă;
• Inflația cumulativă din ultimii patru ani a depășit 70%;
• Datoria publică a depășit 125 miliarde de lei, datoria externă a ajuns la peste 57% din PIB, depășind 10,5 miliarde dolari;
• Marea parte a împrumuturilor merge la consum, în temei pentru acoperirea creșterii costurilor la resursele energetice, care oricum au lovit în situația financiară și socială a tuturor cetățenilor și a întreprinderilor;
• Creșterile de salarii au fost practic șterse de inflație, majorarea pensiilor a fost înghițită de tarife inumane, ajutoarele și compensațiile sociale au fost înghițite de prețuri exorbitante;
• Sistemul de compensare și programele de reducere a vulnerabilității energetice au fost reduse ca proporții, limitate în timp și nu au putut face față problemelor de sărăcie persistentă;
• Circa 60% din cheltuielile populației sunt pentru lucruri elementare: produse alimentare, locuință, apă, electricitate și gaze;
• Salariile medii din Republica Moldova sunt de 3 ori mai mici ca media salariilor în UE și de circa două ori mai mici decât media celor mai mici salarii medii din UE.

JUSTIȚIE ȘI ANTICORUPȚIE

Întărirea ordinii în țară, independenţa, echitatea și eficiența justiției au fost mai tot timpul printre îngrijorările/preocupările de bază în Republica Moldova, după aspectele economice și sociale. Ultimii 4 ani de guvernare absolută a unui singur partid, care a deținut toată puterea în stat – nu au schimbat prea mult această paradigmă, iar unele îngrijorări chiar s-au aprofundat.

• Percepția din sondaje pe domeniul Justiției denotă că situația nu a evoluat considerabil în ultimii 4 ani, numărul celor care au încredere în justiție chiar s-a redus;
• Justiția este afectată în continuare de interese politice, corupție, nu este percepută ca independentă, eficientă și echitabilă;
• În continuare asistăm la multiple cazuri pe care justiția dar și autoritățile nu le-au gestionat eficient, astfel ca să fie asigurată tragerea la răspundere, echitatea și dreptatea socială;
• Atacurile și declarațiile politice la adresa justiției s-au expus indirect pe guvernanți, justiția fiind percepută de societate ca parte a statului, a puterii;
• Reformele din justiție au fost politizate, guvernarea este acuzată continuu că dorește să controleze situația din justiție și nu asigură nivelul cuvenit de independență;
• Eforturile de combatere a corupției s-au concentrat pe corupția ”din trecut” sau pe forme noi, de masă (”corupția electorală”), dar efectul acțiunilor respective nu se resimte suficient;
• Cadrul legislativ în domeniul justiției/anticorupție a fost supus unor perturbări majore în perioada 2021-2025 și adesea modificările/completările nu au atins scopul dorit, fiind necesare noi și noi schimbări și ajustări, ceea ce denotă amatorism în legiferare și reduce securitatea raporturilor juridice;
• Procesele legate de evaluarea extraordinară (prevetting și vetting) a judecătorilor și procurorilor au fost afectate de multiple probleme, acuzații de incompetență și scandaluri majore;
• Interimatele fără sfârșit din sistemul justiției (la CSJ, Curtea de Apel Centru, mai multe instanțe din teritoriu) și în Procuratură (Procurorul General, Procurorul Anticorupție și Procurorul șef PCCOCS, procuraturile teritoriale) au afectat imaginea instituțiilor respective și au generat multiple efecte negative;
• Numărul de cauze ale cetățenilor Republicii Moldova examinate la CEDO rămâne mare (la începutul anului 2025 erau înregistrate peste 1150 de dosare, Republica Moldova fiind printre primele 5 țări după numărul de adresări la CEDO raportat la nr de populație);
• Concursurile în sfera justiției și conexă, ca și în alte domenii, au fost trucate sau profund viciate și criticate (CNA, Avocatul Poporului, Procurorul General, Procurorul Anticorupție, alegerea membrilor CSM și CSP, Curtea Constituțională etc.);
• Starea învățământului juridic specializat a degradat, numărul de candidați pentru Institutul Național al Justiției este scăzut, majoritatea absolvenților din ultimii câțiva ani nu sunt angajați;
• Se constată existența unor noi ”clanuri” și rude în justiție (un judecător la CSJ este cumnat cu fostul ministru al Justiției, recent numit judecător la Curtea Constituțională; soția unui judecător la CSJ a fost numită în Consiliul INJ, soția unui judecător la Curtea de apel și ex-director interimar al INJ este membru al CSP; fiica unui judecător al Curții Constituţionale este consilier prezidențial; fratele ex-Procurorului general consilia Prim-ministrul, sora ex-Procurorului general era vice ministru de interne iar în prezent deja ambasadoare; finul unui judecător al CSJ este membru al Consiliului ANI și implementează proiecte de milioane de dolari prin intermediul ONG-ului condus anterior de judecătorul CSJ etc.).

MASS-MEDIA ȘI LIBERTATEA DE EXPRIMARE

Deși cândva promitea că va lupta pentru libertatea presei, guvernarea actuală a fost mereu preocupată de controlul asupra resurselor de informare în masă și a spațiului mediatic, de limitarea opiniilor critice și de formarea unei libertăți de gândire și exprimare ”favorabilă” sie.

• Zeci de posturi TV și radio au rămas fără licență, au fost închise ori suspendate prin diverse mecanisme care eludează legislația în domeniul mass-media (Comisia pentru Situații excepționale, Consiliul pentru promovarea proiectelor investiționale de importanță națională), deciziile în domeniu se adoptă fără consultări publice prealabile sau mecanisme de transparență decizională, iar posibilitățile de contestare în justiție a respectivelor decizii sunt limitate;
• Consiliul Coordonator al Audiovizualului este utilizat pentru urmărirea celor incomozi, iar atunci când CCA nu este destul de ascultător și eficient în ”protejarea interesului public” – se intervine prin mecanisme extraordinare;
• Compania publică ”Teleradio-Moldova” rămâne în control politic, managementul acesteia este defectuos, pluralismul este asigurat formal;
• Nu toate instituțiile media au acces la autorități și manifestații publice, jurnaliștii sunt triați, ignorați sau chiar acuzați de fraudele care ar fi comise de proprietarii respectivelor instituții;
• La cererea autorităților Republicii Moldova, mai multe instituții media și fondatorii acestora sunt supuse sancțiunilor internaționale;
• Guvernarea a utilizat formule născocite, de genul ”propaganda prin tăcere” pentru a interzice mass-media sau a limita activitatea acesteia;
• Conform unor oficiali din SUA, în Republica Moldova au fost implementate proiecte finanțate care aveau în calitate de clauze elemente de ”tăcere strategică”, protejând astfel interesele politice ale guvernanților și ale partenerilor lor externi;
• Prin diverse modificări legislative se introduc noi noțiuni (spre exemplu ”acordare de ajutor la înfăptuirea unor acțiuni dușmănoase”), care pot califica exprimarea de gânduri și opinii drept pericol la securitatea statului, contravenții sau infracțiuni deosebit de grave (chiar ”trădare de Patrie”);
• Republica Moldova a coborât în indicatorul ”Indicele Libertății Presei”, inclusiv din cauza factorilor politici, presa și libertatea de expresie din Republica Moldova rămân parțial libere (conform rapoartelor Freedom House);
• La alegerile din 2023 și ulterior s-au utilizat mecanismul stării de urgență sau alte mecanisme nejurisdicționale pentru a bloca activitatea mai mult mass-media, fără o transparență adecvată în ceea ce privește motivele care au stat la baza acestor decizii (organizația Reporteri fără Frontiere (RSF) exprimând îngrijorări în acest sens);
• Mass-media continuă să se confrunte cu o serie de probleme grave, care vizează: – condițiile de activitate și securitatea jurnaliștilor; – cadrul de reglementare; – sustenabilitatea economică; – calitatea jurnalismului; – îngrădirea accesului la informație etc.;
• Sub pretextul securizării informaționale se atestă tot mai multe măsuri, acțiuni și inițiative de control al spațiului online (Internet și rețele de socializare), de limitare a expunerii libere a criticilor și opiniilor.

ECONOMIE

Venind la guvernare, PAS critica ineficiența guvernelor anterioare, ritmul scăzut al creșterii economice și promiteau să pună economia pe picioare, să debirocratizeze procese și să faciliteze afacerile. În loc de toate acestea, avem o scădere record a ritmului de creștere economică, asistăm la falimentul și închiderea întreprinderilor, scăderea locurilor de muncă și multiple alte probleme care aduc economia Moldovei aproape de colaps.

• Persistă riscurile din sectorul agricol, stagnează producția industrială, nu sunt soluționate problemele care subminează atractivitatea investițională și potențialul de export: – starea justiției; – instabilitatea politicilor; – accesul limitat la capital; – cadru concurențial defectuos; – libertate economică scăzută; – dezechilibre pe piața muncii etc. 
• Peste 30 de mii de locuri de muncă s-au închis doar în anul 2024;
• După ce economia a înregistrat o creștere aproape de ”0”, la marja erorii, fostul ministru al economiei demisionat din funcție este numit observator în Consiliul BNM, cu un salariu lunar de peste 5000 de euro;
• Majoritatea fondurilor externe (inclusiv credite) au fost utilizate pentru consum, nu pentru investiții, dezvoltarea afacerilor și crearea locurilor de muncă;
• Exporturile scad, sumele obținute din export devin tot mai mici, ajungând la o pondere cu minim istoric raportat la PIB;
• Importurile cresc, deficitul balanței comerciale a depășit 6 miliarde de dolari și în loc să dezvoltăm economia noastră – finanțăm economiile altor țări: Ucraina, China, Turcia, UE;
• Guvernarea nu a negociat acorduri comerciale avantajoase, nu a aplicat măsuri eficiente de sprijin pentru export;
• În loc să utilizeze oportunitățile de tranzit care au apărut după declanșarea războiului în Ucraina, țara noastră este un spațiu pe care transportatorii europenii preferă să-l ocolească;
• Industria scade, investitorii ocolesc Republica Moldova, este blocată dezvoltarea unor ramuri industriale strategice.
• În loc să creeze politici de stimulare a producției și exporturilor, guvernarea taxează companiile locale și le împinge spre faliment;
• Sectorul construcțiilor, deși pare că atinge o creștere fulminantă, în realitate crește doar în prețuri, fiind sufocat de reglementări birocratice abuzive, centralizarea sistemului permisiv și scheme de corupție.
• Limitarea plăților în numerar la cumpărarea imobilelor constituie o nouă lovitură aplicată dezvoltatorilor și moldovenilor din țară și de peste hotare;
• Birocrația și corupția la administrarea vamală descurajează producătorii locali să se extindă pe piețele internaționale;
• Reformele fiscale stagnează, stimulentele în domeniu sunt prea puține iar facilitățile anterioare se anulează, fără o estimare prealabilă a impactului;
• Sectorul privat este afectat de taxe, reglementări excesive și controale, ceea ce descurajează crearea de locuri de muncă bine plătite, iar Republica Moldova este considerată printre primele țări cu regim fiscal foarte împovărător (conform Tax Hell Index 2024);
• Contrabanda rămâne la un nivel îngrijorător, crește piața ilegală de anumite produse (în special țigări);
• În Moldova se atestă unul dintre cele mai mici niveluri de productivitate a muncii, de salarizare din regiune;
• Economia și-a epuizat, de facto, modelul de competitivitate bazat pe costul redus al forței de muncă
• Sectorul real continuă să se confrunte cu nivelul înalt de incertitudine, riscuri de securitate, condiții de piață nefavorabile și imprevizibilitatea cadrului legal și regulator.

ENERGETICĂ

Republica Moldova a trecut prin câteva șocuri legate de creșterea prețurilor la resursele energetice și modul de gestionare a situației din sector. Starea de urgență declarată în 2021 și prelungită ulterior, precum și cea declarată la finele anului 2024 au fost generate de necesitatea asigurării securității energetice. În pofida unor eforturi depuse de guvernare, problemele din domeniul energetic perpetuează.

• Negocierile defectuoase pentru contractul cu Gazprom la finele anului 2021, secretizarea prețurilor care urmau a fi plătite și ulterioara explozie a acestora au lovit direct în imaginea Guvernului dar și în fiecare familie, fiecare cetățean.
• Achiziția gazelor și a energiei electrice s-au realizat în cadru obscur, chiar secretizat, iar prețurile obținute în rezultatul negocierilor ”de succes” au fost mai mari decât în cazul multor state cu potențial mai mare de cumpărare și cu economie mult mai dezvoltată ca a Moldovei.
• Autoritățile constituționale au realizat diferite înțelegeri și scheme cu autoritățile nerecunoscute din stânga Nistrului, asigurându-le gaze în schimbul energiei electrice mai ieftine, iar la o anumită etapă situația nici nu a mai fost explicată – de unde se alimentează regiunea transnistreană (Rusia spunea că livrează ea gaze ptru regiune, autoritățile RM afirmau altceva).
• Încercările de acoperire a șocului de prețuri cu acordarea compensațiilor au fost nereușite, sursele cheltuite fiind uriașe, iar efectul real al compensațiilor destul de mic. Businessul și industria au fost afectați în mod direct de creșterea prețurilor la resurse energetice, iar mecanismele compensatorii utilizate în acest sens au fost derizorii.
• Republica Moldova rămâne în mare parte dependentă de importuri scumpe după ce livrarea gazului din Rusia este sistată;
• Rețeaua de gaze și cea energetică sunt învechite, iar interconexiunile cu UE nu sunt suficiente;
• Prețurile la tarife nu scad atunci când acestea se reduc pe piața internațională, autoritățile utilizează diferite pretexte și formule de calcul pentru a păstra prețurile ori speculează cu acestea în scopuri politice, micșorând-le înainte de alegeri și majorând-le după ce obțin rezultatele scontate;
• În trei ani au fost cheltuiți circa 10 miliarde de lei pentru compensarea facturilor, dar oamenii oricum au plătit mai mult; 
• Recent, guvernarea a garantat un împrumut de la BERD acordat companiei Energocom, în scopul asigurării securității energetice. Acest împrumut va avea însă zeci de milioane de costuri indirecte, inclusiv comisioane și dobânzi, ceea ce se va reflecta în tariful final;
• Dezvoltarea capacităților de energie alternativă sau regenerabilă este periclitată de costuri ridicate, lipsa rețelelor și a capacităților de stocare, birocrație, monopolul distribuitorilor etc.