Începând cu data de 7 ianuarie, turiștii din Roma vor trebui să plătească doi euro pentru a vizita Fântâna Trevi, însă accesul va rămâne gratuit pentru rezidenți. Măsura este cea mai recentă dintr-o serie de inițiative de conservare a patrimoniului adoptate în Europa, unde orașe precum Veneția, Atena și Sevilla își intensifică eforturile de protejare a monumentelor, relatează Euronews.
Începând de miercuri, vizitatorii capitalei Italiei vor fi supuși unei taxe de doi euro dacă doresc să viziteze Fântâna Trevi, unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Italiei și un reper al patrimoniului său artistic.
Măsura, promovată de consilierul pentru Turism și Evenimente Majore, Alessandro Onorato, și aprobată de administrația municipală, face parte dintr-un plan de gestionare a fluxurilor turistice și de protejare a acestui loc ornamentat de deteriorarea și degradarea cauzate de aglomerația de vizitatori.
Se estimează că taxa de acces ar putea aduce la bugetul municipal până la 20 de milioane de euro, fonduri care vor fi alocate îmbunătățirii facilităților pentru turiști și serviciilor dedicate sitului.
De mai multe luni, zona din jurul fântânii este supusă unor controale care limitează numărul de persoane la maximum 400 în același timp. Acum, ca parte a noilor măsuri, vor fi organizate două culoare separate de acces: unul pentru rezidenți, pentru care intrarea va rămâne gratuită, și altul pentru turiști, care vor putea plăti biletele cu cardul.
De ce acum
Decizia este motivată în principal de plângerile locale privind supraaglomerarea din zona Fântânii Trevi, unde milioane de oameni se adună în fiecare an pentru a face fotografii sau pentru a-și pune o dorință aruncând o monedă în apă.
Numai în primele șase luni ale anului 2025, zona a înregistrat peste 5,3 milioane de vizitatori, un număr mai mare decât cel al Pantheonului pe tot parcursul anului 2024.
Totuși, nu lipsesc criticile legate de monetizarea spațiului public. Asociația Codacons a catalogat biletul drept o măsură dăunătoare, susținând că frumuseți precum piețele și fântânile ar trebui să rămână accesibile gratuit și că veniturile din taxele turistice nu sunt adesea reinvestite pentru îmbunătățirea serviciilor.
Potrivit asociației, ar fi de preferat menținerea unor cote de acces pentru a evita supraaglomerarea și degradarea.
Un fenomen european
Decizia Romei se înscrie într-un context european mai larg, în care mai multe orașe experimentează sau discută modalități de reglementare a accesului la siturile lor emblematice din spațiul public și de reducere a efectelor turismului de masă.
Veneția este cel mai cunoscut exemplu, cu o taxă de acces pentru vizitatorii de o zi, aplicată în perioadele cu aflux turistic ridicat, variind între aproximativ 5 și 10 euro, cu excepții pentru rezidenți și pentru cei cazați în oraș. Sistemul permite monitorizarea fluxurilor și descurajarea turismului de o zi pe rutele cele mai aglomerate.
În Spania, orașe precum Sevilla iau în considerare introducerea unei taxe pentru accesul la celebra Plaza de Espana, pentru a finanța întreținerea și securitatea spațiului.
În Olanda, satul Zaanse Schans a introdus o taxă de acces de aproximativ 17,50 euro pentru vizitarea centrului istoric cu morile sale de vânt, protejând astfel patrimoniul și viața locuitorilor.
Măsuri fără costuri în Franța și Germania
Pe lângă bilete, multe orașe europene testează soluții care nu implică costuri directe, pentru a reduce supraaglomerarea fără a-i împovăra pe vizitatori.
În Franța, unele zone foarte frecventate, precum insula Île-de-Brehat din Bretania, dar și arii naturale precum Parcul Național Calanques, de la periferia Marsiliei, au introdus limite zilnice de acces și rezervări în avans, gestionând astfel afluxul în perioadele de vârf fără a percepe taxe.
În Paris și Marsilia, autoritățile folosesc sisteme similare pentru a distribui fluxurile în cele mai sensibile zone, îmbunătățind siguranța și utilizarea spațiilor publice.
În Grecia, Acropolele din Atena au implementat un sistem de acces pe intervale orare pentru a distribui mai bine vizitatorii pe parcursul zilei, evitând supraaglomerarea în orele de vârf și protejând cele mai fragile structuri arheologice, fără a schimba principiul accesului public la sit.
În Germania, multe orașe și localități istorice reglementează turismul prin cote de participanți pentru tururile de grup, limitări ale activităților în cartierele fragile și reguli privind traficul turistic, punând accent pe protejarea locuitorilor și pe calitatea vizitei, fără a introduce taxe de acces pentru piețe sau fântâni deschise publicului.
Aceste strategii arată cum gestionarea turismului poate îmbina protejarea patrimoniului, calitatea vieții urbane și o experiență turistică de calitate, chiar și fără perceperea unor taxe.
