Opinii și Editoriale

Adio, reforme!

Așa că toți sunt acum într-o mare ceață: ce facem cu votul uninominal? Ce facem cu ridicarea imunității parlamentarilor? Ce facem cu miliardul? Ce facem în general cu Moldova și cu viața noastră?

Dacă e vorba de miliard, nicio campanie publicitară nu ne ajută, nu ne salvează. Ei fură – noi plătim. Când se discută despre votul uninominal, vrem până nu vrea Plahotniuc, după aceea nu mai vrem. Și acum vine Dodon cu perla: mai bine să nu vrem ridicarea imunității parlamentare. Că vor deveni șantajabili. De parcă acum nu sunt!

„Lipsirea imunității parlamentare îi va permite PDM-ului să fie mai „convingător” în negocierile cu propriii parteneri de coaliție. De asemenea, guvernarea va încerca să intimideze cu dosare fabricate deputații din opoziție, fie pentru a le închide gura, fie pentru a-i forța să devină „neutri”. Acum, când au în subordine politică Procuratura, SIS-ul, Poliția, guvernarea poate înscena orice, poate inventa peste noapte orice dosare, pentru a se răfui în mod perfid cu forțele de opoziție parlamentară”, a scris Dodon.

Deci ce facem? Eu zic să le construim tuturor statui, palate au deja (!), să îi păzim de hoți, ca să ne asigurăm că nu vor deveni șantajabili. Să dăm o lege de protecție pe viață, ba și pentru lumea de dincolo să ne asigurăm că vor ajunge în rai. Cu tot cu averi. Ca nu cumva să devină șantajabili, drăguții de ei!

Stau așa și mă mir la fiecare știre de felul acesta. Dar am găsit eu acum, în spiritul politicienilor noștri, soluția ideală și pentru evitarea mâncării alterate. Să nu mai mâncăm, fraților! De ce să mâncăm? Să lăsăm mâncarea politicienilor ca să nu se vândă pe un codru de pâine.
Cu astfel de inițiative eu am spus adio reformelor și mă consolez cu gândul că singura lege pe care au fost în stare să o dea cei care ne conduc a fost cea care limitează fumatul în spațiile publice.

Noi oricum am hotărât că nu mai mâncăm, nu mai bem, nu mai fumăm și, dacă mă gândesc bine nici nu mai dormim. Ca să nu deranjăm vreun bau-bau. Lăsați-i cu imunitate, cu datorii plătite de noi, cu cheltuielile achitate de părinți și socri (așa se cheamă mai nou banii din Rusia). Încă mai stăm pe gânduri dacă vom mai cumpăra haine. Că dacă tot trăim în sălbătăcia asta, care e rostul?


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *