Regimul de la Tiraspol se pregătește să regizeze, azi, un nou scrutin prezidențial în stânga Nistrului, al cincilea de la trasarea pe harta vechiului spațiu sovietic a regiunii separatiste. Alegerile nu ar trebui să producă nicio surpriză, Igor Smirnov, liderul care conduce cu mână de fier Transnistria din decembrie 1991, fiind în cărți pentru încă un mandat de cinci ani, deși Rusia vrea să îl scoată cu orice preț din scenă pe ușa din dos.

În căutarea unui interpus mai maleabil, Moscova a semnalat încă din vară că dorește retragerea lui Smirnov, propunându-i acestuia garanții de securitate în schimb. Refuzul acestuia de a părăsi puterea și înscrierea în cursa prezidențială au atras un val de amenințări din partea Rusiei, care au culminat cu avertismentul blocării conturilor pe care transnistrenii le au în băncile ruse.

Indezirabilul de la Tiraspol

Strategii lui Vladimir Putin l-au aruncat apoi în lupta electorală pe Anatoli Kaminski, candidatul formațiunii Obnovlenie și președintele Sovietului Suprem al Transnistriei, așa-numitul parlament de la Tiraspol. Predecesorul său, Aleksei Şevciuk, şi liderul Partidului Comunist din regiune Oleg Horjan sunt ceilalți competitori în cursă.

Pentru a-i spori șansele lui Kaminski, Rusia a lăsat să se înțeleagă că o eventuală victorie a lui Smirnov în scrutinul de azi se va răsfrânge negativ asupra nivelului de trai al transnistrenilor, o chestiune extrem de sensibilă pentru cei aproape 406.000 de alegători din stânga Nistrului care depind în bună măsură de ajutorul financiar rus.

Cum se explică însă această schimbare bruscă de prioritate în politica externă a Moscovei? „Putin readuce cu el la Kremlin o linie mai dură în privința Transnistriei și vrea în acest context să promoveze la Tiraspol oameni din anturajul său, din echipa sa. Iar Kaminski este unul din apropiații clanului Putin”, a comentat pentru EVZ analistul moldovean Petru Bogatu.

„Smirnov a devenit pentru Moscova o figură indezirabilă, așa cum a devenit și fostul primar al Moscovei, Iuri Lujkov. Putin vrea acum la Tiraspol un lider docil care să se plieze pe planurile Moscovei privind Transnistria, oricare ar fi acestea”, a adăugat analistul.

Un dictator popular și abil

Jocurile electorale nu sunt încă făcute, în pofida intervenției Rusiei. „Așa cum s-a întâmplat recent și la alegerile prezidențiale dintr-o altă regiune separatistă, Osetia de Sud, Moscova pariază pe unul, dar iese altul. Asta pentru că Smirnov rămâne foarte popular în rândul transnistrenilor, mai ales printre etnicii ruși din Tiraspol, care văd în el siguranță. Kaminski, în schimb, reprezintă pentru ei incertitudine”, a adăugat Bogatu.

Analistul amintește, în același context, că Smirnov a mai căzut în dizgrația Moscovei, în 1993, în timpul crizei constituționale de la Moscova. Liderul transnistrean a trimis atunci trupe care să pună umărul la eforturile de demitere a lui Boris Elțîn, soldate în final cu un eșec răsunător. „Nu trebuie doar să îl demonizăm pe Smirnov. El este un lider abil, inteligent, cunoaște regulile jocului și știe când să cedeze atunci când este nevoie. Este o figură extrem de puternică și capabilă să gestioneze situații dificile. Tocmai din acest motiv clanul din spatele său îl susține în continuare”, a mai explicat Petru Bogatu.

Comparat cu Walesa și Lula da Silva

Născut în Extremul Orient rus, într-un orășel din Peninsula Kamceatka, Igor Smirnov conduce cu mână de fier republica separatistă transnistreană, situată la periferia occidentală a fostei URSS, încă din 1991. Doar doi lideri din fostul spațiu sovietic, liderul uzbek Islam Karimov și cel kazah Nursultan Nazarbaiev, îl depășesc pe Smirnov ca longevitate în funcție.

Biografia oficială îl așază pe Smirnov în rândul importanților lideri mondiali care au parcurs, înainte de a prelua frâiele puterii, un traseu revoluționar. „Timp de aproape 30 de ani, Igor Smirnov a fost sudor la o fabrică din Tiraspol. Acolo, la fel ca un alt sudor care a ajuns apoi președinte, brazilianul Luis Ignacio Lula da Silva, și-a descoperit înclinația de lider de sindicat. Inspirat de stilul lui Lech Walesa, Smirnov s-a folosit de influența sindicatelor pentru a produce schimbări politice nu doar la nivelul fabricii, ci și la nivelul societății transnistrene”, se arată în textul citat.

Portretul nu putea fi unul desăvârșit dacă liderul de la Tiraspol nu figura în biografie și ca deținut politic. Acest statut și l-a dobândit odată cu arestarea sa de către autoritățile moldovene, în august 1991, sub acuzația de implicare „în lupta pentru autodeterminarea Transnistriei”, potrivit textului citat. Nu camarazii de arme l-au eliberat, așa cum s-ar cuveni unui luptăror, ci un grup de femei care au blocat timp de mai multe zile calea ferată ce leagă Chișinăul de Odessa și Moscova, se mai arată în biografia oficială.

Popularitate întreținută economic

Transnistrenii își văd de interesele imediate atunci când îi dau votul lui Smirnov, așa cum ei înșiși recunosc. „Lumea îl susține pe Smirnov, mai ales pensionarii, pentru că prețurile la gaze și la curent sunt mici, alocațiile sunt mari iar pensiile se dau la timp”, a declarat pentru EVZ Aleksei Marciuk, un transnistrean din orașul Bender. „Ca un alt mijloc electoral, recent, lanțul de supermarketuri Sheriff, controlat de familia Smirnov, le-a dat pensionarilor un card prin care cei fac cumpărături de cel puțin 1.000 de ruble transnistrene beneficiază de cel puțin șapte la sută reducere”, a mai spus Marciuk.

El crede că jocurile de putere făcute de Moscova sunt doar de fațadă. „Pe Kamenski îl susţin ruşii şi localnicii din raionul Râbniţa, unde acesta a fost prim-secretar. Dar cred că Smirnov va câştiga în cele din urmă. Și mai cred că e un joc politic faptul că nu-l susţin ruşii. Dacă nu-l susţineau, îl schimbau demult”, a conchis transnistreanul.
Adrian Artene, faţă în faţă cu Smirnov în 2005

Primul jurnalist român care a stat față în față cu liderul transnistrean povestește pentru EVZ experiența pe care a avut-o la Tiraspol acum șase ani

Adrian Artene, în prezent realizator la Kanal D, este primul jurnalist român care l-a întâlnit în persoană pe Igor Smirnov, la alegerile pentru Sovietul Suprem din 2005. „Am stat aproape o săptămână în regiunea separatistă. Mi s-a spus atunci că eram singurul ziarist occidental acceptat să transmită știri din Transnistria în preajma alegerilor legislative. Intenția lor era bineînțeles să arate că scrutinul se desfășoară într-o deplină transparență”, povestește Artene, pe atunci reporter la ziarul „Averea”.

„Deși depusesem cerere să fac un interviu cu Smirnov, nu l-am întâlnit în final decât la secția de vot, în ziua alegerilor. Mă aflam în grupul ziariștilor, în majoritate din fostul spațiu sovietic, izolați de gărzile de corp ale lui Smirnov căruia îi făcuseră un culoar de trecere”, povesteşte Adrian Artene.

Dialog în română şi rusă

„Când s-a apropiat de noi i-am strigat în limba română: «Domnule președinte, sunt un ziarist român și aș dori să vă pun câteva întrebări». S-a întors imediat și s-a îndreptat apoi spre mine, provocând agitație printre bodyguarzii săi. L-am rugat să comenteze declarațiile de atunci ale președintelui Băsescu care ceruse Rusiei să își retragă trupele din Transnistria. Deși vorbește foarte bine limba română, a refuzat să o folosească și mi-a răspuns doar în rusă. Una din gărzile sale de corp îmi traducea răspunsurile, dar nu mai apuca să traducă și întrebările mele pentru că Smirnov răspundea imediat, semn că înțelegea foarte bine ce spun”, își amintește jurnalistul român.

„România face pe ea de frica Rusiei”

Smirnov i-a răspuns atunci într-un limbaj vulgar, folosindu-se de un banc pe care l-a considerat adecvat respectivului context geopolitic. „E absurd să se creadă că voi veți dicta Federației Ruse unde să-și țină trupele. Ce faceți voi acum îmi amintește de povestea unui vânător care a plecat să împuște lei în Africa. Când s-a întors a povestit că a dat nas în nas cu un leu uriaș, care s-a repezit spre el să-l mănânce, dar că dintr-o dată acesta s-a oprit și a fugit speriat. Cand l-a intrebat cineva pe vânător de ce s-a speriat leul, el i-a răspuns: «A crezut că sunt elefant! » «De ce?» «Pentru că de frică m-am scăpat pe mine și eram sub un munte de c…t!» Așa și cu România: a plecat să vâneze leul rus, dar se va c..a pe ea!", a încheiat Igor Smirnov.

Teama pe care regimul Smirnov o răspândește în rândul populației plutea şi atunci în atmosferă â, își amintește Artene. „Despre Smirnov se vorbea acolo în șoaptă iar puținele critici pe care le-am auzit nu erau deloc vocale. Era de așteptat, căci Smirnov ține Transnistria sub bocanc iar toate frâiele le trage prin intermediul familiei sale care controlează toate sectoarele vitale ale regiunii: securitatea, exporturile și importurile, mediile de informație”, a mai povestit ziaristul român.

Este naiv să se creadă că Smirnov poate fi înlăturat din funcție pentru că așa vrea electoratul transnistrean, orice astfel de schimbare fiind influențată doar de decizia Moscovei, a conchis Adrian Artene. 

Sursa: Evz.ro