Lituanianul Algirdas Petrosius vine pentru prima dată în RSS Moldovenească în luna august anul 1969, fără a anunţa pe cineva. Deşi era un om simplu, sosirea lui în Moldova a bulversat activitatea organelor superioare de partid şi de stat, dar, îndeosebi, cele ale securităţii. Mai mult de două luni de zile – între 21 august şi 23 octombrie 1969 – faptele lui erau discutate frecvent la primul secretar al PCM şi şeful securităţii moldoveneşti. De fiecare dată, ordinul rămânea acelaşi: găsiţi-l, prindeţi-l!
Algirdas Petrosius a ales Moldova, după cum avea să mărturisească mai târziu „fiindcă este o republică sovietică tânără” şi că „în luna august în Moldova se va sărbători eliberarea de sub jugul fascist. Totodată, în Moldova locuiesc mulţi români dar şi reprezentanţii ai altor etnii; că RSSM este la hotar cu România, ţara cu care guvernul sovietic are unele neînţelegeri; având în vedere evenimentele din Cehoslovacia şi divergenţele cu partidul comunist al Chinei. Cântărind bine toate acestea, am dedus că anume în Moldova pot găsi mai uşor susţinători ai ideii mele”.
Primii, la 21 august, au simţit venirea lui Petrosius în Moldova lucrătoarele de la poşta din or. Dubăsari – Ana Perepeliţa şi Taisia Cosovschi, apoi, la 26 şi 27 august, poştăriţele din Râbniţa şi Camenca. La 1 septembrie se simte prezenţa lui la Tiraspol, iar la 2 şi 3 septembrie au constatat acest fapt alte două locuitoare ale oraşului de pe Nistru. Între 10 şi 17 septembrie, Petrosius pune în gardă securiştii din or. Comrat, ca la 21 octombrie clopotul să-l tragă cei din Leova. Alerta generală a durat până la 23 octombrie când, la Leova, Algirdas Petrosius a fost reţinut.
Care erau faptele lui A. Petrosius şi pentru ce era căutat? În acest răstimp el a difuzat 38 de foi volante antisovietice (în cutii poştale publice şi private, pe panouri publice etc.) în 11 localităţi din RSSM.
Identice după conţinut, în cea mai mare parte (primul exemplar l-a scris în lituaniană în calitate de mostră pe care l-a tradus în rusă, originalul păstrându-l tot timpul), proclamaţiile erau scrise cu creionul pe foi de hârtie dintr-un caiet şcolar. Iată conţinutul uneia:
„Tuturor cetăţenilor!
Trezeşte-te! Priveşte în jur! Unde-ţi e mândria ta? Cât timp o să rabzi asemenea fărădelege şi nedreptăţi? Nu te-ai săturat de aşa-zisa putere sovietică şi de partid? Uniţi-vă sub lozinca: „Jos dictatura comunistă! Jos colhozurile şi sovhozurile! Trăiască poporul liber! Trăiască republicile libere, cu ale lor organe ale puterii, în care nu va exista nicio dictatură, în care cetăţeanul va cugeta şi se va exprima liber. Organizaţi comitete clandestine şi declanşaţi lupta ideologică împotriva puterii şi dictaturii comuniştilor! Ridică-te, popor îngenuncheat!”.
august 1969
A.S.P.
De curând am cercetat dosarul lui Algirdas Petrosius în arhiva Serviciului de Informaţii şi Securitate al R. Moldova. Se naşte la 18 octombrie 1941, or. Kybartai, RSS Lituaniană. Din 1947 familia lui trece cu traiul în or. Vilkaviaskio. Aici termină şapte clase şi devine comsomolist. Ulterior învaţă la o şcoală profesională şi lucrează la construcţii. Ceva mai târziu face armata, unde este primit în PCUS. La 4 ianuarie 1965 este angajat în calitate de instructor la Comitetul raional de partid Vilkaviaskio, iar la 1 septembrie acelaşi an este trimis la Şcoala superioară de partid din Vilnius. După primul an de studii este exmatriculat la cererea sa. Explică abandonarea studiilor prin persecuţiile la care era supus de către secretarul de partid din oraşul natal. Se reîntoarce în construcţie. În scurt timp părăseşte locul de muncă şi merge la fratele său, în Ucraina. Deplasarea are loc în ianuarie 1967. În martie acelaşi an justiţia sovietică îl condamnă la un an privaţiune de libertate pentru vagabondaj. A fost internat într-un lagăr de corecţie din or. Sverdlovsk, împreună cu cei care erau judecaţi pentru antisovietism. După eliberarea din detenţie, se întoarce în or. Vilkaviaskio, la construcţii. În august 1969 vine în Moldova.
Aşadar, odată capturat, securiştii s-au apucat de treabă. S-a deschis dosar penal în baza art. 67, alin. 1 Cod Penal al RSS Moldoveneşti: „Chemări la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii de stat sau la încălcarea prin violenţă a integrităţii teritoriale a RSSM”. S-a reconstituit traseul de două luni al lui Petrosius prin RSSM (Chişinău, Dubăsari, Camenca, satul Raşcov, Tiraspol, Bender, Chişinău, Cotovsc, Cimişlia, Comrat, Vulcăneşti, Cahul, Leova), iar un grafolog, în doar o zi, cea de reţinere – 23 octombrie -, a efectuat expertiza grafologică concluzionând că Petrosius este autorul foilor volante anonime.
Petrosius recunoaşte paternitatea proclamaţiilor. La nenumăratele interogatorii a susţinut aceleaşi mărturii: a distribuit conştient foile volante antisovietice în speranţa provocării nemulţumirii în rândurile moldovenilor. Preciza că, după difuzarea ultimelor proclamaţii la Leova şi eventuala angajare a lui în acest oraş, ar fi încercat să intre în dialog cu locuitorii. Poate cineva a auzit de aceste foi volante, iar în caz de succes, vroia să-i atragă în activitatea lui în vederea declanşării unei lupte ideologice împotriva orânduirii de stat în URSS şi chiar răsturnarea puterii sovietice. Pentru a-şi asigura mai mulţi aderenţi, pe unele foi scria: „Citeşte şi transmite-o altuia”.
Între timp, Petrosius a fost „rugat” să arate locurile unde a lăsat foile volante antisovietice. Şi el a indicat toate cutiile poştale şi locurile unde le-a difuzat. Munca pentru acuzarea lui Petrosius lua amploare aşa că securiştii au dispuse alte expertize, au interogat circa 30 de martori: poştăriţele care au găsit aceste proclamaţii şi şefii lor, mama, soţia şi fraţii lui, şefii de la vechile locuri de muncă, prietenii de la baştină şi chiar unii deţinuţi din Sverdlovsk. La unul din interogatorii, lituanianul a spus sincer: „Până la venirea în Moldova nu am scris foi volante cu caracter antisovietic, chiar dacă eram nemulţumit şi anterior de puterea sovietică”. De ce nu a întreprins asemenea acţiuni în Lituania? „Cunoscând atitudinea lituanienilor faţă de sovietici, inclusiv faptul că în oraş mă cunosc foarte mulţi oameni, aş fi fost depistat foarte uşor”, a răspuns el. Mai precizează că la aceste fapte l-au mobilizat şi evenimentele din Cehoslovacia din vara anului 1968 (în acea vară sovieticii cu tancurile au înăbuşit Revoluţia de catifea din Praga).
Aşa cum era de aşteptat, una dintre primele acţiuni procedurale dispuse de anchetator este cea din 10 noiembrie 1969, prin care a numit expertiza medico-legală ambulatorie privind capacităţile mentale ale lui Petrosius. După o examinare prealabilă, la 19 noiembrie, un consiliu medical înaintează propunerea privind efectuarea unei expertize staţionare complexe. Solicitarea se acceptă şi Petrosius este internat la Spitalul de boli mintale din Chişinău. Rezultatul expertizei, redactat la 10 februarie 1970, previzibil în asemenea cazuri, este următorul: Algirdas Petrosius este alienat mintal şi necesită tratament forţat într-o clinică medicală specială. În acelaşi timp, soţia, cu care nu era în cele mai bune relaţii, preciza la interogatoriu că Algirdas este sănătos şi nu a simţit careva devieri psihice la el.
În scurt timp, la 24 februarie 1970, dosarul penal ajunge în instanţa de judecată, iar la 18 martie Judecătoria Supremă a RSSM a decis: Algirdas Petrosius se eliberează de pedeapsă penală pe motiv de boală mentală (schizofrenie) şi se dispune internarea lui într-un spital cu regim special. Algirdas Petrosius este trimis, ca şi toţi moldovenii din această categorie, la Spitalul de boli mintale din Dnepropetrovsk.
Paradoxul acestui caz, ca şi în cazul lui Suvac (vezi „Floreşti, 1968: un ţăran a fost declarat nebun pentru că l-a „atacat” pe Lenin”, TIMPUL, 10 septembrie 2010), este că la doar un an şi două luni de „tratament”, la 15 iunie 1971, Consiliul medical din Dnepropetrovsk decide: Petrosius nu mai prezintă pericol social, adică, practic s-a însănătoşit, şi solicită eliberarea lui din acest spital special, cu transmiterea la una din clinicile din Lituania.
La 26 iulie 1971 justiţia moldovenească satisface cererea medicilor „făcători de minune” din Dnepropetrovsk. Algirdas Petrosius este eliberat din casa de nebuni şi transferat în RSS Lituaniană. Soarta lui de mai departe nu ne este cunoscută.
Securiştii din RSSM au depistat doar 17 din totalul de 38 de proclamaţii antisovietice difuzate de Algirdas Petrosius, ceea ce demonstrează că „educaţia patriotică” a moldovenilor la acea vreme nu era la cel mai înalt nivel. Or, potrivit codului moral al „homo sovieticus”, fiecare cetăţean trebuia să contribuie la descoperirea „duşmanilor poporului”.
Mihai Taşcă,
dr. în drept, secretarul Comisiei prezidenţiale
pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova
