În ultimii ani există o furie generalizată împotriva Bisericii Ortodoxe. Dar asta nu ar trebui să ne mire. Oare nu a spus Iisus că lumea nu ne va iubi, dar că suntem datori să iubim? „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte”. (Ioan 15; 17-19)
Chiar dacă ne doare că suntem înjurați la tot pasul, chiar dacă suntem acuzați exact ca în vremea lui Tertulian care spunea că pentru orice năpastă erau de vină creștinii, ar trebui să ținem minte că Iisus nu ne-a promis că vom fi iubiți de aproapele nostru, ci a spus iubiți-l pe aproapele vostru. El nu ne-a promis nici bani sau fericire în lumea asta. Îmi amintesc că părintele Calciu Dumitreasa (dacă nu mă înșel) cita un teolog care a spus: „Hristos nu a venit să ne scape de suferință, ci să dea un sens suferinței noastre”. Nu îmi amintesc acum pe cine cita, dar acest cuvânt l-am avut în minte întotdeauna. Atunci când cineva drag a fost bolnav sau atunci când cineva iubit a fost nedreptățit.
Atunci când suntem înjurați (pe nedrept!) pentru corupție, pentru sărăcie, pentru Roșia Montană, pentru grindina din spatele grădinii, pentru naționala de fotbal sau pentru invazia de buburuze – ar trebui să ne rugăm cu dragoste pentru orice suflet aflat în suferință. Dar nu, noi cădem în capcane de doi lei și facem exact opusul poruncilor lui Iisus: răspundem cu înverșunare și ură atacurilor, judecăm pe cei din jur, ne considerăm superiori. Și asta nu face din noi un bun creștin.
Destul să ia X un premiu, ca noi să spunem: pentru ce i-au dat ăluia un premiu? Destul să zică unul: doar proștii cred, ca noi să spunem: prost ești tu! Gata cu poruncile lui Iisus. Gata cu iubirea și nejudecata. Dar cel mai urât cu putință e să auzi un creștin judecând moartea sau boala: „S-a îmbolnăvit că e păcătos, a murit că l-a pedepsit Dumnezeu”. Probabil și cei care asistau la răstignirea lui Iisus tot așa spuneau: și-a meritat pedeapsa! De batjocorit, știm sigur că L-au batjocorit. Nu își imaginau că Iisus murea pentru salvarea lor, a tuturor celor care stăteau și Îl huleau.
Să nu mai judecăm. Celor care ne acuză cu răutate să le răspundem cu dragoste. Să încercăm să facem lumea mai bună, aceasta e datoria noastră. Fiindcă noi n-am întors un om la credință răspunzând la înjurături, dar nici cei din lume nu au scos vreun om din credință fiindcă ne-au înjurat. Ei rămân în alegerea lor, noi în a noastră, pe când dragostea a întors foarte mulți oameni spre Hristos.
