Alexandru Vakulovski scria anul trecut că el nu a văzut nicăieri atâtea obiceiuri ca în Banat. Și nu e vorba numai de Capra cu dubele, ci și de stelari, cetele copiilor mici, părintele Adrian cu oamenii din parohie, corul doamnei preotese Zoe din satul vecin. Atunci Corina Rezneac i-a spus că nu are de ce se plânge, că în raionul Ștefan-Vodă sunt cele mai frumoase obiceiuri. Or fi, dar nu în satul nostru.
Într-un sat imens, cu numeroase străzi, cu o puzderie de tineri, de sărbători e liniște deplină. Stăm lângă cuptor și doar amintirile celorlalți despre cum era pe vremuri le aud. Pe când trăia, tata socru – mi se spune – ieșea cu găleata de vin la poartă, atâția colindători erau. Dar exceptând anul trecut, când au venit niște băieți cu căruța și calul, nu am văzut nimic. Liniște pe stradă. Nici urătorii nu mai vin. Acum când colindatul în cete a intrat în patrimoniul UNESCO, nu se găsește un profesor de la școală, nu se implică cineva de la biserică, nu se ocupă cineva de la Căminul cultural, de la primărie – Direcția cultură, să adune 10-20 de flăcăi și să facă o ceată de colindători. Bine măcar că s-a colindat în biserică (și încă frumos), dacă nu prin sat.
Dar ce mă mir? Poate în alte sate sunt colindători, însă doar cu mici excepții tradiția s-a păstrat așa cum a fost. Mâncărurile tradiționale rusești au umplut mesele moldovenilor, ba mai mult, le numesc mâncăruri tradiționale moldovenești. Șuba nu este și nu a fost mâncare tradițională moldovenească, cum nu este nici salata olivier.
r. În noaptea de Revelion mulți au urmărit Prime TV, nu doar ca să o asculte spre dimineață pe Sofia Rotaru, chiar dacă Lăutarii au cântat de zor la Moldova 1. Calendarul pe stil nou e ținut doar de cei ce nu merg la biserică, creștinii practicanți țin calendarul vechi de vreme ce toate bisericile din țară slujesc așa, cu excepția unor sate din sudul Moldovei – care nu au trecut nicicând pe vechi și nici nu și-au schimbat tradițiile (am înțeles că și la Edineț mai sunt câteva sate).
Cu toată prietenia pe care le-o port ungurilor, mă văd silită să spun că cei mai mulți dintre ardeleni ar prefera să se uite în lumânare toată noaptea Anului Nou, decât să urmărească un program maghiar. Gulașul, deși e la mare trecere în multe zone din România, nu a înlocuit tochitura de porc de pe masa de Crăciun. Iar când e vorba de tradiții, se urmăresc cu drag unii pe alții, fără să își amestece obiceiurile.
Am stat de Anul Nou și de Crăciunul pe vechi cu ochii pe Moldova 1 la colindătorii în port popular și m-am gândit cu groază că peste ani doar acele colinde le vom avea.
