Contabilitate electorală sau geopolitică?
Există voci care numesc alegerile din anul 2016 ”geopolitice”, afirmând că dacă moldovenii vor greși, atunci tancurile rusești vor ajunge la Prut, iar Siberia se va număra printre opțiunile de vacanță ale românilor basarabeni. Mult exagerate, aceste frici redau totuși îngrijorările reale față de alegerea unui Președinte supus Moscovei. Judecând după pozițiile exprimate de Igor Dodon în privința federalizării RM, sau a interdicției opțiunilor unioniste, a moldovenismului agresiv și a unei statalități modelate după criteriile puse de Kremlin pentru conceptul său de ”lume rusă”, asemenea Președinte ar fi o calamitate, un pericol real pentru interesul național. Nu ar fi o ipoteză fantezistă legalizarea trupelor ruse pe teritoriul suveran al Republicii Moldova sau recunoașterea anexării ilegale a Crimeii de către un Președinte cu numele Igor Dodon.
Argumentul ”geopolitic” nu explică deloc cum s-a ajuns la această situație după 6 ani de guvernare mult lăudată pe plan extern, dar marcată de fraude, concesionări suspecte, corupție, trafic de influență și alte maltrapazlâcuri. Din acest motiv, alte voci susțin că temele acestui scrutin nu sunt nici pe departe ”geopolitice, ci exclusiv sociale, economice sau de ordin etic. După ei, numai acel candidat care știe clar ce-și dorește omul simplu – joburi, salarii mari, prețuri mici, vacanțe lungi și adaosuri salariale – va câștiga turul II al scrutinului din 13 noiembrie, a.c.
În realitate, ambele interpretări luate separat sunt irelevante. La I tur de scrutin, candidații opoziției au luat împreună 93,44% din voturi, lăsând celor 3 partide aflate la guvernare doar 4,91% susținere. În orice alt stat, după asemenea eșecuri electorale, liderii de partid și-ar da demisia, membrii de partid ar cere convocarea imediată a congreselor de partid, fiind afectată reputația unor partide, care nu pot viețui fără legitimitate politică. În contrast cu această logică a normalității, nimic din ce-ar însemna ”control democratic”, ”checks and balances”, nu se poate aplica partidelor politice din Republica Moldova. Un sondaj IRI nota în luna septembrie, că 32% din respondenți se tem să exprime public opinii politice, un indicator dublu față de anul 2006 (18%), atunci când RM se mai afla sub ”verticala puterii” construită de liderii PCRM. Datele din sondaje și rezultatele I tur de scrutin arată că tema No.1 în 2016 este lupta contra sistemului controlat de oligarhul V.Plahotniuc. Acesta este în această situație ca și regele Midas, care moare de foame pentru că tot de ce se atinge se transform în aur, prin corupere. Mr P. este finanțatorul și ideologul Partidului Democrat din Moldova, tot el ține frâiele actualei coaliții de guvernământ, influențând starea justiției, economiei, banilor public, într-un cuvânt cam tot ce face un stat să fie capturat. Chiar și gestul în sine de ”retragere din cursa electorală” a liderului său formal din PD, Marian Lupu, cu 3 zile până la data scrutinului, se găsește la granița dintre absurd și ridicol. În stânga lui, adevăratul patron al PD, influentul oligarh moldovean Vlad Plahotniuc, a anunțat personal decizia sa de a-și retrage candidatul (al său, nu al partidului) din cursă, ca urmare a unor calcule pe care, probabil, Marian Lupu, nici măcar nu a avut habar.
Continuare pe romaniacurata.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
