Însă important e dacă am sărbătorit creștinește, nu neapărat când. Iar dacă suntem creștini, ar trebui să avem în vedere anul întreg și să trăim conform calendarului. Menționez încă o dată că nu mă refer la cel de stil nou sau cel de stil vechi, ci la calendarul bisericesc, diferit de cel laic.
Trebuie să avem în vedere pe tot parcursul anului sărbătorile și posturile. Să știm ce urmează pentru noi, să respectăm fiecare zi de sărbătoare și să încercăm după putință (în funcție de vârstă și sănătate) să postim. Fiindcă sunt foarte mulți cei care țin cu bucurie Crăciunul, fericiți că statul le-a dat două zile libere, dar care, de Întâmpinarea Domnului, taie lemne sau spală rufe.
Ca să nu mai vorbesc de ziua de duminică în care foarte mulți creștini își sărbătoresc propria zi și nu ziua Domnului. Ziua Domnului se rezumă pentru o parte dintre noi la zi de somn și, eventual, de lucru. Zi pentru familie, pentru cumpărături, pentru plimbări. Mai puțin pentru suflet.
De aceea cred că e important să avem în vedere toată rânduiala unui an bisericesc. Să nu sărbătorim doar Nașterea și Învierea Domnului, că ar fi ca și cum am mânca doar iarna și vara. Să ne amintim și de Botezul Domnului, de Schimbarea lui la Față, de Cina cea de Taină, dar și de toți sfinții care l-au urmat și care ne-au lăsat nouă un exemplu (tot mai greu de înțeles și de urmat – din păcate).
Sunt perioade pentru bucurie, dar sunt și perioade pentru analiză, pocăință, schimbare. Dacă ne bucurăm creștinește de sărbători, e firesc să așteptăm duhovnicește și posturile, care ne fac mai tari în credință și care ne ajută să fim mai atenți la noi înșine. Să ne ajute Dumnezeu, nu doar în anul care vine, ci toată viața, să fim mai buni, mai puternici în credință, mai pregătiți pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
