Carte

Argoul basarabean

Există deja un registru relativ stabil de cuvinte preluate din rusă nu cu sensul lor literar, ci cu semnificaţia argotică, adaptate la sistemul gramatical al limbii române, printre care se evidenţiază: verbe: a abaldi – a fi surprins, şocat, a se vrubi – a înţelege, a-şi da seama, a se vîpendri (substantiv: vîpendrioj) – a face nazuri, a face fiţe, a başli – a plăti, a gani – a vorbi aiurea, neconvingător, a gruzi – a certa, a speria pe cineva, a muti – a pune ceva la cale, a se prikăli – a lua peste picior pe cineva, a se kalbasi (şi în traducere: a se cârnăţi) – a se distra foarte bine, a kidăni – a înşela pe cineva, a se vtiuri – a se îndrăgosti; substantive: babki – bani, dolari, bazar – vorbă, discuţie, bomj – boschetar, bîk – bărbat zdravăn, gudioj – chef mare, krîşă – protecţie, pilă, loh – prost, paţan – băiat, tacikă – maşină, strelka – întâlnire, tormoz – om care înţelege greu, tusovka – agapă, petrecere, fignea – ceva nesemnificativ, radaşi – părinţi, tiolka – fată, şmon – control, agitaţie, ment, musor – poliţist, telik – televizor, kaziol – prost, karifan – prieten, fişkă, hohmă – glumă, havcik – mâncare, tocika – crâşmă, bratan – prieten, ciuvak – băiat, ciuvihă – fată; adjective: blatnoi – modern, borzîi – mândru, fudul, kliovîi – interesant, bun, krutoi – dur, super, pofig/pofighist – indiferent, blazat, ciotkii, ciotkos – bun, valoros, şustrîi (şustreak) – isteţ, descurcăreţ, levîi – de proastă calitate, tuparîlîi – foarte prost, prikolnîi – interesant, hazliu; adverbe, expresii karoce – mai în scurt, în fine, gluha – rău de tot, blin – interjecţie ce exprimă stupoarea, na haleavu, na şaru – pe gratis, po paniatiam – corect, conform înţelegerii/tradiţiei, a avea sdviguri – a fi nebun, a face o padlă/padleankă – a face un lucru rău, a aprinde farele la pavarot – a fi atent, a umbla nalevo – a fi infidel(ă), v nature – serios, adevărat, a spune macaroane (a pune macaroane pe urechi) – a minţi.

Pe lângă aceste elemente împrumutate din limba rusă, în argoul basarabean apar şi alte barbarisme, care îi dau un aspect total deosebit de forma literară a limbii române. Mai trist este că cei care nu cunosc limba rusă nici nu sesizează că aceste lexeme sunt cuvinte străine, dintr-un limbaj incult, care urâţesc la maximum limba română. Un asemenea mod de a vorbi se află în opoziţie tranşantă faţă de limbajul standard, devenind astfel un model de totală incultură a exprimării.

Irina Condrea, doctor habilitat, conferenţiar universitar la USM

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Timpul.md şi pe TELEGRAM!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *