În anul 1988, cetățenii din fosta RSS Moldovenească au ieșit în stradă, au strigat, au cerut și i-au croit o țară lui Dodon.
Așa zice el!
În anul 1991, Parlamentul de la Chișinău a votat Independența și Suveranitatea Basarabiei pentru a-i dărui lui Dodon un stat.
Așa zice el!
În anul 1992, bărbații neamului nostru, tineri patrioți, ostași și voluntari au luptat la Nistru pentru a-i crea lui Dodon un fel de „statalitate” (conform vocabularului celor de la socialiști).
Așa zice el!
În anul 1994 a fost adoptată Constituția (de care actorul de cinema Dodon nu e mulțumit și ar vrea să o schimbe) pentru a legifera acest stat, în care el, Dodon, să se simtă tare și mare, mai ales, ascunzându-se în spatele lat al lui Putin.
Așa zice el!
În anul 1993 a fost ales președinte de „întregul popor” – e greșit, e corect? Istoria va spune. Și a venit la putere P. Lucinschi, educat de către PCUS. Dodon crede că a fost bine, căci de atunci începe „statalitatea” noastră.
Așa zice el!
În anul 2001, când au venit comuniștii lui Voronin la putere, Dodon a urcat pe „cal bălan”, fiind în apropiere de clica prorusă, aproape de haznaua satului, dar și de conducător. Tânăr și fericit, rumen și rotunjor „dezvoltă economia”, care înflorește de atunci încolo, că și astăzi suntem bogați.
Așa crede el!
În anul 2009, când au avut loc manifestări ample anticomuniste, Dodon a pus capul în nisip și, steaua de cinema a tăcut și a așteptat să vadă ce va fi. Apoi își creează un partid din filoruși și mancurți, care ne terorizează prin frică, dar ne promite fericire veșnică.
Așa zice el!
În anul 2016, când a fost ales, de niște oameni chinuiți, nostalgici, în postul de cap al statului, Dodon e iarăși pe cal, de fapt, o mârțoagă roșie, dăruită de Putin (tatăl lui spiritual). Iese de trei ori pe zi, dar și noaptea, la ecranele TV și ne bagă-n sperieți , că dacă vom vorbi românește, vom gândi ca europenii, ne va închide gura sau, și mai serios, ne va izola prin pușcăriile imensei sale patrii – Rusia.
Așa zice el!
Actorul de Sadova, erou al zilelor noastre, contemporan cu Putin, iese pe sticlă, grav și răutăcios, ne face din deget și ne mustră:
– Aveți grijă! Eu stau de veghe și vă arăt imagini la TV-urile mele despre ceea ce vreau eu.
Artistul grijuliu se laudă că ceea ce face e un succes, o mare performanță personală, drept lingușire în fața rușilor.
Așa zice el! În final!
Alexandra Tănase
