Profesorii lor au fost Simona Popescu din Bucureşti, Radu Vancu din Sibiu, Anatol Moraru din Bălţi şi Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski din Chişinău. Toate textele scrise la sfârşitul lui iulie la Casa Verde (de aici, şi denumirea culegerii) urmează să apară într-o antologie. Au fost nişte zile minunate. Nu numai că ne-am împrietenit foarte tare, dar am plecat de la această şcoală cu nişte texte foarte bune. În curând, le veţi putea vedea şi dumneavoastră. Această şcoală a fost iniţiată de către Biblioteca „Ştefan cel Mare”, filială a Bibliotecii „B. P. Hasdeu” şi a fost susţinută financiar de către Institutul Cultural Român şi de către Departamentul de cultură al municipiului Chişinău. Atmosfera în care s-au scris acele poezii şi proze a fost efervescentă. În unele momente aveam impresia că se va lăsa cu o păruială generală. Nu s-a întâmplat, totuşi. Poate şi de aceea că am putut preschimba revolta şi nemulţumirea în substanţă literară. Aceste poezii şi proze sunt rodul temelor propuse de către profesori. Nu le voi face însă publice, pentru că toate textele produse la această tabără au depăşit statutul de simple exerciţii literare. Adică sunt nişte texte literare încheiate la toţi nasturii şi nu mai are absolut nicio importanţă care a fost punctul lor de plecare. În unele zile, atmosfera devenea atât de încărcată, încât şi eu mă gândeam să las totul baltă şi să mă întorc acasă. Mă bucur că mi-am stăpânit emoţiile şi am rămas. Recitind acele texte scrise la sfârşitul lui iulie la Orheiul Vechi, îmi dau seama că a meritat acest lucru. Pentru că sunt nişte texte cu adevărat reuşite. E minunat şi altceva: că 16 tineri scriitori au putut răspunde acestor provocări literare şi au încercat să facă ceva nou. Cu toate că a fost o aventură oarecum riscantă, inclusiv din punct de vedere literar, se pare că fără ea antologia care urmează să apară în curând pur şi simplu nu ar fi existat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
