O fostă colegă de breaslă regretă că un ziar „la care ţinea până mai ieri şi despre care mai păstra iluzia că nu se vinde chiar atât de uşor pentru 30 de arginţi” a acceptat „să-şi pună paginile la dispoziţia unuia care atacă presa”.
Și noi regretăm o astfel de abordare proletară a problemei: de când „unul care atacă presa” nu are dreptul la replică? Dar ce ne facem cu principiul străvechi „Ascultă și cealaltă parte”? Cât privește mărturisirea cu „păstrarea iluziei” și acuzația că „acel ziar s-ar fi vândut atât de ușor pentru 30 de arginți” – ce să zicem? Să-i rămână pe conștiință, ca să aibă asupra ce medita atunci când va mai părăsi-o o iluzie. Ultima. Căci va veni și timpul acela, nu e departe. Așa scrie în cărți.
(Timpul.md)
P.S. O ziaristă de la Adevărul.md, spioană a Moscovei?
Adevărul.md, pretins românesc, publică un articol în care este atacat nemilos unul dintre intelectualii români de frunte de la Chișinău, profesorul Moșanu. Făcând trimitere la o făcătură a KGB-ului, un fals murdar aruncat pe piața mediatică mai mulți ani în urmă (așa-numita listă Șandrovschi care cuprinde, chipurile, numele turnătorilor KGB din sânul intelectualității de la Chișinău). Cu ce scop a făcut aceasta Adevărul.md? Știe oare direcția acestei publicații că profesorul Moșanu e un om foarte bolnav care trebuie cruțat? De ce îl atacă în stil bolșevic cu falsuri și provocări kaghebiste rusești? Îmi amintesc că redactorul-șef al respectivei publicații taxa într-un editorial intitulat „Moartea ca un eveniment cultural” fățărnicia celor care-i deplâng pe marii dispăruți, dar nu au grijă de ei cât sunt vii, printre noi. Profesorul Moșanu e printre noi încă, slavă Domnului, de ce loviți în el? Aveți vreun Dumnezeu în voi?!
Apropo, în „lista Șandrovschi” figurează și o ziaristă de la Adevărul.md. Să fie și ea „spioană a Moscovei”, ca și nora distinsului profesor?
Iartă-ne, domnule Moșanu, că nu știm ce facem…
(Timpul.md)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
