Atitudini

Bau-bau, la dubă!

Iar dacă eram prin preajmă când ei le ascultau, mi se întipăreau în minte. De când comuniştii ne tot ameninţă cu revoluţia lor de catifea, mi-a revenit în minte refrenul unui astfel de cântec: „Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau-bau!” (chiar şi acum când scriu îmi vine să îl fredonez). 
Fiindcă ceea ce mi-a rămas mie în minte, copil de 11 ani la revoluţia din 1989, trăind nu departe de Timişoara – asta e: comunismul e un mare bau-bau.
Unchiul meu, Todor, citea cărţi interzise şi se temea foarte tare. Părinţii ascultau Europa liberă, dar ne trimiteau în camera noastră, pe noi, copiii, şi ne minţeau că vor să asculte un meci. Mâncarea nu ne ajungea de pe o săptămână pe alta, iar tata creştea un porc în fiecare an, pe care refuza să îl declare la partid. Şi apoi, de mic, erai atenţionat să ai grijă ce spui. Povestea, că atunci era mai bine, la noi n-a prins. Ciocolată bună şi portocale vedeam doar de Crăciun când sindicatul fabricii în care lucrau ai mei ne dădea cadouri.

Cele mai multe amintiri sunt legate de iarnă. Locuiam la bloc şi îngheţam de frig. Apa caldă se dădea doar în zilele de marţi şi sâmbătă. Iar curentul se lua în fiecare seară. Da, aveam locuinţe de la stat şi salariile părinţilor. Dar nu aveai ce să faci cu banii. Fiindcă nu se găsea mâncare. La propriu. Pâinea şi uleiul se dădeau cu porţia. Pâine semi sau neagră şi un ulei puturos din bidoane metalice.

Apoi am crescut mare, am aflat de puşcării, de Siberia, de tortură. Am aflat că Macu, de la noi din sat, pe care lumea îl ocolea cu frică, nu fusese nebun, cum credeam noi, ci deţinut politic. Am aflat de turnători. Am citit Steinhardt şi Goma şi alte mărturii şi am ajuns să cred că într-adevăr comunismul a fost bau-bau. Unul mare, negru, criminal. Iar astăzi când cineva spune că în comunism era mai bine, îmi vine să îl plesnesc peste gură. Cât de reduşi la condiţia de animal trebuie să fim, ca să spunem că era mai bine doar pentru că aveam salarii? Doar pentru că noi supravieţuiam, în timp ce vecinul hrănea şobolanii la carceră? Şi foametea din 46 era mai blândă? Vă spun cu toată sinceritatea, sunt convinsă că cei care fac o astfel de afirmaţie se fac vinovaţi, chiar şi astăzi, de fiecare moarte nedreaptă din închisorile comuniste.

Fiecare comunist declarat e un aprobator al crimelor de atunci. Un nostalgic al dictaturii trecute. Şi un om fără conştiinţă colectivă. Tocmai de aceea când o fac pe moraliştii îmi piere teama. Acum îi văd pe comuniştii din Moldova cu poveşti de genul celor spuse de bătrâni: pe vremea mea era mai bine! Şi mă cuprinde un râs nervos, ori de câte ori îi văd. Bau-baul copilăriei mele! Încă vor să ne sperie. Încă vor să ne poarte de grijă. Încă vor să facă revoluţii. De catifea, spun ei. Nu, dragilor, revoluţiile comuniste sunt din sârmă ghimpată, nu din catifea. Şi dacă un bunel sau un consătean de-al vostru a murit deportat sau în foamete, e o crimă morală să aderi la comunişti. Trebuie să ne adunăm forţele şi să nu fim turmă la o astfel de troacă.

Aveţi îndoieli? Credeţi că actualii comunişti au altă mentalitate? Să fim serioşi! Ce au strigat ei mai întâi şi mai întâi la catifelata lor revoltă? Iată ce: „La dubă!”. Da, asta au strigat. Strigau un nume, apoi spuneau: la dubă! Cutare, la dubă! Cutărică, la dubă! Păi nu ne miră. Comuniştii nu ştiu altceva. Mintea lor funcţionează doar între aceşti parametri şi conduita morală a pionierului turnător. Iată cum!

Evident, încercările lor sunt palide. Şi nu mai putem să îi luăm în serios. Mai ales când vin să acuze de hoţie actuala guvernare. Cică – toţi sunt hoţi! Nu li-e ruşine? Păi ce, ei nu-s? Să mai spun ale cui erau toate restaurantele din Chişinău până în 2009? Firmele de transport, cramele din Moldova? Are rost să spun, oare nu ştim cu toţii? Şi atunci despre ce vorbim?

Pot să scandeze până îi doare gâtul. Mie, una, nu mi-e frică de bau-bau. Şi dacă, Doamne fereşte, Moldova redevine, vorba unui scriitor român, o babă comunistă, eu mi-am făcut bagajele şi-am şters-o în Europa. Fiindcă aşa cum am văzut săptămâna asta, comuniştii au o singură filosofie de guvernare: duba!
Moni Stănilă

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Google News!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.