Există un motiv de tristețe pentru mine când se apropie această mare, sfântă și minunată sărbătoare. Când oamenii în loc să se cutremure, se îmbată și se îmbuibă cu colaci, numiți mucenici. Patruzeci de covrigi dulci, patruzeci de pahare cu vin. Însă așa cum spunea un mare profesor, de la care am învățat enorm, părintele Ioan I Ică jr., în spatele acestui număr sunt nume. Patruzeci de nume, patruzeci de bărbați sfinți. Simpli soldați. Tineri și credincioși. Ale căror nume ne sunt necunoscute.
Sfinţii 40 de Mucenici au suferit martiriul pentru Hristos în timpul persecuţiei împăratului roman Liciniu, în anul 320. Erau soldaţi din Legiunea a XII-a Fulminata, staţionată la Melitene, în Armenia. Refuzând să aducă jertfe idolilor, sunt condamnați la moarte. Scufundați în apele lacului Sevastiei și păziți. Apoi trupurile lor au fost arse.
Înainte de moarte ei au compus o scrisoare în care își luau rămas bun de la preoți, familii, prieteni, soții, dar care cuprinde și sfaturi duhovnicești pentru cei rămași în urma lor. Fiind fără teamă în fața morții, ci având grijă doar de suflet și mântuire: „Sârguiţi-vă, deci, să fiţi fără greşeală în poruncile lui Hristos, ca să scăpaţi de focul cel nestins şi veşnic„ – au scris ei. Sau îngrijind fără tulburare de înmormântarea lor: „Căci, chiar dacă noi toţi suntem din localităţi diferite, ne-am ales, însă, un singur şi acelaşi loc de odihnă. Deoarece împreună am dat aceeaşi luptă, ne-am hotărât să avem împreună acelaşi loc de odihnă, în locul spus mai înainte. Acestea, deci, s-au părut Duhului Sfânt şi ne-au plăcut şi nouă". Acest document, cunoscut sub numele de „Testamentul Sfinţilor şi slăviţilor 40 de Mucenici“ este o mărturie cutremurătoare ce ar trebui citită de fiecare creștin.
Să fim deci mai puțin nebuni. Care 40 de pahare de vin ne trebuie nouă? Biserica a rânduit ca în Postul Mare să nu se facă pomenire de Sfinți. De aceea dacă o sărbătoare cade în post, ea e mutată. Cum se întâmplă când Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se nimerește să fie în post. Însă pomenirea acestor 40 de sfinți a rămas neschimbată din respect și cutremurare pentru martiriul lor. Și atunci e potrivit să bem și să mâncăm? Cum am spus, cinstindu-l pe bunul meu profesor, sunt 40 de nume și ar trebui să le cunoaștem, de aceea, voi încheia acest articol cu salutarea Sfinților Mucenici de la finalul Testamentului lor: „Vă salutăm, deci, pe toţi, noi cei patruzeci de fraţi întemniţaţi: Meletius, Aetius, Eutihius, Kyrion, Candidus, Aggias, Gaius, Chudion, Heraclius, Ioanis, Teofilus, Sisinnius, Smaragdus, Philoctemon, Gorgonius, Chirilus, Severianus, Teodulus, Nicallus, Flavius, Xanthius, Valerius, Hesychius, Domitianus, Domnus, Aelianus, Leontius (numit şi Teoctist), Evnoicus, Valens, Acacius, Alexandrus, Vicratius (numit şi Vivian), Priscus, Sacerdon, Ecdicius, Atanasius, Lisimahus, Claudius, Iles şi Meliton.
Aşadar, noi cei patruzeci de întemniţaţi ai Domnului Iisus Hristos am semnat cu mâna unuia dintre noi, Meletius, şi am întărit toate cele scrise mai înainte şi ele sunt dorinţele noastre ale tuturor. Ne rugăm cu sufletul şi Duhul cel dumnezeiesc ca noi toţi să dobândim bunătăţile cele veşnice ale lui Dumnezeu şi împărăţia Sa, acum şi în vecii vecilor. Amin”. (Actele Martirice p. 284 – 288)
