Osteoporoza se caracterizează prin scăderea masei osoase, raportată la unitatea de volum. Aceste modificări fragilizează osul şi astfel apare riscul de fracturi. Reducerea masei osoase survine ca o consecinţă a perturbării proceselor care influenţează construcţia şi menţinerea masei osoase: menopauza, factorii genetici, fumatul, aport scăzut de calciu în alimentaţie, sedentarismul, tratamentul îndelungat cu unele preparate, cum ar fi glucocorticoizi, heparină, antiepileptice etc., unele boli endocrine, reumatice şi hepatice.
Osteoporoza poate fi diagnosticată: 1. după datele de laborator: valorile calciului în sânge, fosfataza alcalină; 2. cu ajutorul testului radiologic; 3. prin intermediul cercetărilor densitometrice DEXA, altfel zis, prin imagistica cu raze X, care implică expunerea unei părţi a corpului la o doză mică de radiaţii ionizante pentru a produce imagini din interiorul corpului. Razele X sunt forma cea mai veche şi mai frecvent folosită în imagistica medicală.
Înainte de a aborda tratamentul este necesar de a evalua riscul de osteoporoză, care se efectuează de medicul reumatolog după nişte chestionare elaborate de Asociaţia internaţională de combatere a osteoporozei. Tratamentul include măsuri preventive: alimentaţia bogată în calciu, fosfor, magneziu şi vitamina D, evitarea unor excese de cafea, tutun, alcool.
Măsurile curative includ indicarea preparatelor care ameliorează masa osoasă şi duc la descreşterea numărului de fracturi, astfel unele medicamente inhibă resorbţia osoasă, iar altele stimulează creşterea de ţesut osos. Doar că aceste medicamente se administrează numai în baza unei prescripţii şi sub supravegherea medicului. De aceea, înainte de a urma o cură de tratament, trebuie să vă adresaţi unui medic specialist.
