Și bine am făcut că m-am plâns, fiindcă am primit mesaje de la unii dintre voi care m-au înștiințat unde pot merge la slujbă. Am primit o invitație în nordul Moldovei, nu voi spune unde și de la cine ca să nu se trezească cu comisii de habotnici în cap sau cu blestemele Patriarhului Chiril al V-lea, după cum au „binevoit” cei din Episcopia de la Bălți să ne transmită celor de pe stil nou.
Mai întâi, ca să fie clar: nu cred că doar cei pe nou sau doar cei pe vechi se vor mântui! Așa că, din partea mea, orice creștin e liber să țină ce calendar crede de cuviință. Și să se respecte între ei. Așa cum marii duhovnici ai Muntelui Athos primesc românii în scaunul spovedaniei, fără să-i afurisească din pricina calendarului. Mai mult decât atât, numeroși părinți de pe Athos, printre care părintele Efrem Vatopedianul, vin în România și slujesc la altar împreună cu preoții români. Nici nu ar avea cum altfel, de vreme ce Patriarhia din Constantinopol ține de calendarul nou, Athosul aflându-se în jurisdicția canonică a Constantinopolului. Iar la liturghiile slujite de Patriarhul Rusiei e pomenit și Patriarhul României, cum atunci cei ce țin de Patriarhia Rusiei îi blestemă pe cei ce țin calendarul nou?
Însă, mă iertați că voi spune exact ceea ce cred: cearta pe calendare e stupidă și defăimătoare. Calendarul iulian e un calendar păgân instaurat cu jumătate de veac înainte de nașterea Mântuitorului, așa că pe cei care ne numesc catolici, fiindcă suntem de stil nou, ar trebui să îi numim păgâni, după împăratul roman sub care s-a stabilit calendarul? De ce se evocă atât de des Sinodul I ecumenic, dacă se știe că sinodalii – așa cum vorbeam zilele trecute cu un prieten – au stabilit o altă zi pentru echinocțiul de primăvară față de cea din calendarul iulian? Despre data Crăciunului nu am găsit însemnări în hotărârile Sinodului, iar despre Paști au stabilit calcularea pascaliei în funcție de echinocțiu, însă, dacă au văzut că data de 24 martie a echinocțiului, după calendar, nu corespunde cu cel astronomic, l-au mutat pe 21. Dacă ar fi ținut la calendarul fix și nu la îndreptarea lui, ar mai fi mutat ei de comun acord cu trei zile ziua echinocțiului?
Lumina de la Ierusalim – iată marea pavăză a calendarului iulian. Păi chiar dacă Patriarhia Ierusalimului ține calendarul vechi, se știe că Învierea e sărbătorită de toți ortodocșii la aceeași dată, fie ea pe vechi, iar în biserica din Ierusalim se roagă în acea noapte și cei de pe vechi, și cei de pe nou. Hai acum să fim nebuni cu toții, și râzând singuri de nebunia noastră să punem două – îndreptățite – întrebări: lumina se aprinde pentru rugăciunile celor pe nou sau celor pe vechi? Iar a doua: dacă toți ortodocși – și cei de pe vechi, și cei de pe nou – ar greși cumva cu data Paștelui, s-ar mai aprinde lumina? Hai să nu fim copii și nici închiși la minte! Vă imaginați cumva că într-un an Iisus a înviat pe 5 aprilie, în altul pe 17 aprilie și în altul pe 1 mai? Nu credeți că, dacă Învierea a avut loc la o dată anume, ca și Nașterea, inclusiv stabilirea diferită a datelor ar putea fi o bâjbâire?
Iisus Hristos, fiind a doua Persoană a Sfintei Treimi, cunoștea prea bine universul nostru, la a cărui creație a participat. Fiindcă știm deja că Iisus este Cuvântul lui Dumnezeu care a luat trup (Ioan 1; 14), deci când Tatăl a zis „Să fie lumină” (Facerea 1; 3) lumina s-a făcut prin Cuvântul Său, cel Unul-născut. Acum, dacă Hristos a făcut creația din porunca Tatălui („Nimic din ce s-a făcut, nu s-a făcut fără El”, Ioan 1; 3), înseamnă că Iisus Hristos cunoștea prea bine problema echinocțiului de primăvară, precum și mersul planetei, și numărul zilelor. Dacă pentru El problema calendarului ar fi fost atât de serioasă ca pentru noi, ne-ar fi lăsat El Însuși calendarul, așa cum ne-a lăsat liturghia.
Cum dar să ne blestemăm ca nebunii pentru calendar? Vă pare că nu putea Hristos să schimbe calendarul după bunul Lui plac și după dumnezeiasca rațiune, dacă mântuirea ar fi ținut de calendar? Și oare e vreun preot sau episcop în lumea asta care să nu știe că Învierea o cinstim și o sărbătorim în fiecare sfântă și dumnezeiască liturghie, nu doar la Paști? Oare nu sunt cei care blestemă din pricina calendarului ca Ioan și Iacov, care voiau să blesteme cu foc, iar Iisus, certându-i, le-a spus: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!” (Luca 9; 55).
Să ne însuflețim deci de Duhul Sfânt, care este al păcii și al iubirii, și să ne scârbim de orice răutate, chiar și atunci când din dreaptă pricină e născută. Țineți calendarul bisericii din care faceți parte (pe vechi, dacă țineți de Biserica Rusă, pe nou, dacă țineți de cea Română), bucurați-vă și feriți-vă de judecată și blesteme, ca unii care am fost chemați să binecuvântăm și să nu judecăm.
