Calendar ISTORIC: 1859 – Unirea Principatelor Române – 162 de ani de la Mica Unire a lui Cuza

76 – S-a născut împăratul roman Hadrian (d. 138).

1458 – Matei Corvin, fiul cel mai mic al lui Ioan Corvin, este ales rege al Ungariei.

1679 – Regele Carol al II-lea al Angliei a dizolvat Parlamentul.

1849 – S-a născut Badea Cârţan, luptător pentru independența românilor din Transilvania, devenit faimos după ce a călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian (d. 1911).

1859 – Domnul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, a fost ales domn al Țării Românești, realizându-se astfel Unirea Principatelor Române.

Alexandru Ioan Cuza reprezintă o personalitate singulară. A fost simbolul unei mari cotituri istorice trăită de națiunea sa. Un timp, în Statul care s-a constituit prin strângerea laolaltă a moldovenilor și muntenilor în unice hotare, persoana sa întruchipa unitatea, căci marile puteri garante au acceptat faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 punând condiția – greu dacă nu imposibil de îndeplinit – ca noul domnitor să cârmuiască alternativ, într-o capitală sau cealaltă – la București sau la Iași – cu două guverne, două Adunări, două administrații, deși titulatura celor două țări era cea de Principatele Unite! Doar în persoana domnitorului unirea fusese îndeplinită!

Dubla alegere fusese rezultatul unui compromis patriotic. Cele două tabere, care se înfruntau pe plan social- politic, dar nu pe cel al realizării unității, aleseseră această soluție, în ziua de 24 ianuarie 1859, ca o ieșire dintr-un impas politic, care putea duce la confruntări armate și la năruirea perspectivelor unui viitor. Cuza a domnit sub semnul acestui compromis și al Convenției de la Paris din 1858, care – prin stipulațiile ei electorale – îngustase câmpul de manevră al forțelor politice, mai ales al celor înnoitoare. Până la urmă, a fost pus în situația de a a alege calea loviturii de stat, care îi va înlesni perfectarea procesului de reforme, dar va fi și preludiul căderii sale.

Deși în vâltoarea de la 1848 se manifestase pe poziții de extremă îndrăzneală, gata de a se jertfi, în anii Unirii ajunsese un moderat și nu se împăca – ca Ion Ghica sau Vasile Alecsandri – cu radicalii munteni, cărora le datora totuși alegerea sa de la București. Era un patriot îndârjit, dorea rezolvarea problemei țărănești, dar îl atrăgea totdeodată modelul bonapartist, căruia i s-a adaptat.

Pe undeva i-a plăcut în mai 1864 să dea lovitura de stat și n-a acceptat, în perioada următoare, o împăcare și conlucrare cu acești radicali ai lui Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti, ceea ce, de asemenea, a fost o premisă a pierderii domniei. Cuza s-a confundat cu țara și a slujit-o cu dăruire. Nu dorise domnia și este cert că voturile care i s-au acordat în adunarea preliminară a majorității naționale a Adunării Elective a Moldovei i-au fost date mai ales deoarece nu ceruse acest lucru.

Mai era vorba de încă o realitate. Adunările ad hoc se pronunțaseră în 1857 pentru o Unire sub un prinț străin și în ziua de 4 ianuarie 1859 – după ce la 3 ianuarie Cuza fusese desemnat drept candidat – a fost adresată încă o moțiune Puterilor garante pentru a li se cere să împlinească acest deziderat, iar acest document l-a semnat și Cuza, deși știa că în ziua următoare alegerea sa era asigurată!

De ce a făcut acest lucru? Deoarece credea în această formulă pentru viitor și era dispus să se dea la o parte, atunci când acest deziderat ar fi putut fi îndeplinit. De altfel, el însuși avea să folosească formula de depozit sacru,care i se încredințase de națiune, nu numai prin alegerea de la Iași, ci mai ales prin cea de la București. Așa pornise pe calea domniei, dar exista în această situație și un element de fragilitate și incertitudine, care până la urmă nu i-a fost favorabil!

1862 – Deschiderea primului Parlament unic al României la Bucureşti. Domnitorul Al.I.Cuza proclamă în mod solemn, în faţa Adunărilor Moldovei şi Ţării Româneşti, "Unirea definitivă a Principatelor", iar oraşul Bucureşti este proclamat capitala ţării.

1864 – A apărut Legea privind înfiinţarea Curţii de Conturi.

1893 – Apare, la Bucureşti, revista umoristică Moftul român, condusă de I.L.Caragiale şi Anton Bacalbaşa.

1905 – S-a născut actorul Grigore Vasiliu Birlic (d. 1970).

1924 – Orașul rusesc Petrograd este redenumit Leningrad.

1932 – Ordinul Iezuitilor a fost desființat în Spania.

1946 – Adunarea Generală a ONU adoptă prima rezoluţie. Aceasta se referă la utilizarea în scopuri paşnice a energiei atomice şi eliminarea armelor atomice sau a altor arme de distrugere în masă.

1965 – A murit Winston Churchill, prim-ministru al Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (n. 1874).

1972 – În apropiere de Guam, a fost descoperit soldatul japonez Shoichi Yokoi, care a petrecut 28 de ani în junglă, crezând că al Doilea Război Mondial e încă în desfăşurare.

1976 – A murit Emil Bodnăraş, lider comunist român, general al Armatei Române și spion sovietic (n. 1904)

1984 – A fost lansat pe piaţă primul computer Apple Macintosh.

1990 – Prin Decretul–Lege nr. 40 al CFSN, se adopta Imnul de Stat al României – „Deşteaptă-te, Române” (versuri de Andrei Mureşanu, muzica Anton Pann).