Sport

Când condiţiile sunt un obstacol…

Aceasta are montate patru piste în loc de trei. Opt-zece sportivi înoată pe o singură pistă. Au şi un medic… doar formal. Despre preparator fizic sau maseur – nici vorbă. Realităţile crude însă nu-i descurajează pe sportivi. „E greu, e foarte greu, dar perseverăm”, a fost enunţul repetat de Sergiu Postică, multiplu participant la Jocurile Olimpice şi campionate internaţionale.

Opt-zece înotători pe aceeaşi pistă

Dumitru Chirilov înoată de la vârsta de zece ani. A visat că poate cândva va ajunge un mare înotător. După opt ani, însă, parcă e răpus şi recunoaşte că deja practică acest sport la nivel de amator. „Timp de trei ani am acelaşi rezultat. Un sportiv trebuie se progreseze, dar eu nu pot, stau pe loc, pentru că nu am unde progresa. Mai înainte doream să obţin performanţe, acum însă, am ajuns la nivelul unui amator. La noi nu se face nimic pentru dezvoltarea sportului şi din această cauză nici nu putem să creştem”, spune Dumitru.

Rezultatele modeste înregistrate de înotătorii moldoveni pe plan internaţional vin ca urmare a unui lanţ întreg de probleme. Prima dintre ele ar fi timpul de înot insuficient. Un înotător care tinde spre performanţă trebuie să stea în apă minimum două ore pe zi. Pe lângă aceasta, trebuie să facă şi o serie de exerciţii fizice. Sportivii care se pregătesc la bazinul de înot Sdyushor-11 din capitală, în fiecare zi înoată doar o oră şi 15 minute. Acest bazin e unicul în Chişinău unde sportivii se pot pregăti de competiţiile internaţionale fără anumite taxe, aşa că numărul înotătorilor este unul destul de mare, mai ales în comparaţie cu capacitatea piscinei.

Dacă standardele europene prevăd bazine cu opt piste, atunci bazinul Sdyushor-11 e alcătuit din patru piste, asta după ce cele trei piste au fost micşorate cu jumătate de metru în lăţime şi ulterior a mai fost adăugată una. „Să presupunem că suntem 16 elevi în grupa mare şi 12 în grupa mică, şi toţi aceştia intră să înoate în piscina… Avem deci câte opt-zece înotători pe o pistă. Este de-a dreptul o înghesuială”, au declarat la unison mai mulţi înotători.

La acelaşi bazin de înot, medicul e formal, iar un maseur sau un preparator fizic sunt un lux. „Ce folos că este medic, dacă atunci când se întâmplă ceva şi îl chemi el te întreabă ce pastile să-ţi dea?”, a declarat un sportiv ce a dorit să-şi păstreze anonimatul.

În lunile de vară, Sdyushor-11 nici nu funcţionează, pentru că în acea perioadă oraşul nu are apă caldă, iar piscina nu are încălzire autonomă. Antrenorii pleacă în concediu, iar înotătorii pur şi simplu nu au antrenamente. În ţările unde sportul este prioritar, înotătorii, pe lângă condiţiile de antrenament perfecte, dispun şi de competiţii la fiecare două săptămâni. În R. Moldova, un înotător ordinar participă anual la două-trei turnee: Campionatul şi Cupa Moldovei, iar dacă părinţii acestora dispun de resurse financiare, atunci se mai poate spera şi la un turneu peste hotare, de regulă, în Ucraina.

În blugi la Campionatul European

În anul 2009, Dumitru Chirilov s-a calificat la Campionatul European de juniori. Îngândurat şi cu capul plecat, Dumitru îşi aminteşte momentele de atunci. „Când reprezentam R. Moldova la Campionatul European nici măcar o uniformă sportivă adecvată nu aveam. Toţi participanţii, unul ca unul, erau îmbrăcaţi în culorile ţării pe care o reprezentau, însă eu defilam împrejurul bazinului îmbrăcat în vesta antrenorului, care-mi era de patru ori mai mare şi eram îmbrăcat în blugi. Reporterii de acolo arătau cu degetul spre mine şi mă întrebau de unde vin şi de ce n-am uniformă”, îşi aminteşte sportivul.

Din cauză că în Chişinău nu există o piscină care ar corespunde cerinţelor de desfăşurare a unui eveniment de rang naţional, Campionatul şi Cupa Moldovei la înot se desfăşoară în oraşele Bălţi sau Tiraspol. Acolo există bazine mai performante. Pentru a concura la Cupa Moldovei, participanţii plătesc taxa de 20 de lei pentru înregistrare, nemaivorbind de faptul că trebuie să achite transportul şi mâncarea. Din aceşti bani sunt remuneraţi învingătorii. Primul loc este premiat cu 500 de lei, locul doi – cu 400 de lei, iar locul trei – cu 300 de lei. Ministerul Tineretului şi Sportului arată o indiferenţă totală. După ce, în luna aprilie, oficialii de la minister au alocat bani doar pentru deplasarea a şapte sportivi la Balcaniadă (în timp ce regulamentul prevede că o ţară trebuie să participe cu 14 sportivi, în caz contrar este descalificată din competiţie), acum MTS a refuzat să finanţeze Cupa Moldovei.

„Chiar dacă se face ceva, se face pe contul părinţilor. Pe banii lor şi Sergiu Golban a mers în Germania unde se antrenează în condiţii adecvate. Băiatul a doborât trei recorduri în ţară, iar în Germania a ocupat locul trei la Campionatul de Iarnă la 100 metri spate. Este potenţial, sunt tineri talentaţi, însă nu avem condiţii de pregătire”, menţionează Vladimir Beleakov, antrenorul lotului Moldovei de seniori.

Lucrează ca să-şi achite deplasările

Sergiu Postică, participant în mai multe rânduri la Jocurile Olimpice şi campionate internaţionale, învaţă şi, în paralel, lucrează pentru a se întreţine şi pentru a-şi achita deplasările la diferite turnee de nataţie. „Eu lucrez, antrenez copii şi fac bani pentru deplasări. Ne mulţumim cu ce avem. Directorul bazinului ne mai ajută cu ce poate, statul însă nu face nimic. E greu, foarte greu, dar încercăm. Am fost în Ucraina şi am văzut la ce nivel se antrenează sportivii de acolo. Ei sunt hrăniţi, iar pentru merite primesc şi burse. La noi nici măcar cei mai buni zece înotători nu sunt stimulaţi. După cum vedeţi (se uită spre piscină), pe un culoar înoată şi câte 10 copii”.

„Am un salariu de 2000-3000 de lei şi nu pot să fac nimic cu aceşti bani. Am noroc de prietena mea că avem unde sta şi nu plătim chirie. Nu-i exclus ca să fiu nevoit să părăsesc R. Moldova în viitor, pentru că aici nu am ce face”, a declarat înotătorul.

Sergiu Postică va merge la începutul anului 2012 la un turneu în Ucraina pentru a susţine normativul şi a obţine o eventuală calificare la Jocurile Olimpice din Londra. Până atunci, el trebuie să mai lucreze cu un salariu de 3000 de lei, pentru a se întreţine, dar şi pentru a acumula banii necesari pentru deplasare.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *