După premierul olandez Mark Rutte, recent şi preşedintele român Klaus Iohannis şi-a anunţat candidatura pentru poziţia de secretar general al NATO. Este greu să se prevadă cine va câştiga în cele din urmă, deoarece decizia va fi luată pe baza unor înţelegeri diplomatice din culise. Mai ales că în contextul războiului din Ucraina postul a devenit mai valoros. Însă din perspectiva ungară ambele variante pot fi îngrijorătoare.
Deşi una dintre sarcinile asumate la constituirea Alianţei nord-atlantice a fost apărarea democraţiei, alegerea secretarului general nu are un conţinut foarte democratic. Poziţia nu va fi decisă nici măcar în cadrul Consiliului NATO, ci înţelegerile au loc în culise şi durează până ce statele membre vor găsi un candidat consensual. După ce actualul secretar general Jens Stoltenberg va părăsi funcţia după 10 ani – continuându-şi cariera în fruntea Băncii Naţionale a Norvegiei – până în septembrie trebuie să fie găsit succesorul său. Potrivit aşteptărilor, candidatura acestuia va constitui subiectul summitului din aprilie al miniştrilor de externe, precum şi al celui din vară ce va avea loc la Washington. Până la acest moment s-au anunţat pentru post două persoane: premierul olandez Mark Rutte și preşedintele român Klaus Iohannis, relatează Magyar Nemzet citat de Rador Radio România.
Postul este unul mai puţin militar, fiind mai degrabă unul diplomatic: sarcina secretarului general constă în conducerea consiliului deja menţionat, ca şi a altor organisme, iar ceea ce este mai spectaculos, va reprezenta Alianţa în relaţiile internaţionale, respectiv în media. Numirea sa în post este pentru 4 ani, dar durata se poate prelungi. Postul a fost ocupat mereu de câte un politician european influent, dar până acum a fost ocupat doar de opt naţiuni.
Războiul din Ucraina a influenţat şi importanţa rolului de secretar general NATO, dar acest proces nu a demarat doar acum. “Înainte vreme candidaţii erau aleşi din rândul miniştrilor de externe şi ai apărării, dar în ultimii 15 ani s-a întâmplat deja ca secretarul general să fie ales din rândul unor foşti premieri, ceea ce demonstrează o creştere a importanţei organizaţiei” – a declarat cotidianului citat Zoltán Szenes, fost şef al statului major, profesor al Universităţii Naţionale al serviciului public, care a menţionat că nu s-a întâmplat ca decizia finală să nu fi fost precedată de dezbateri aprinse, întrucât este precedată mereu de negocieri politice şi trebuie luată pe baza unui consens complet. De exemplu, în 2009 a avut loc o dezbatere de proporţii la numirea lui Anders Fogh Rasmussen în funcţia de secretar general. Pe de o parte, acesta a fost primul care a ajuns în NATO din postul de premier, iar pe de altă parte Turcia s-a împotrivit mai mult timp numirii sale, deoarece caricaturile cu Mohamed au apărut în Danemarca pentru prima oară în 2005, când acesta a fost premier. În cele din urmă turcii au cedat în schimbul obţinerii unui post de secretar general adjunct, însă Rasmussen nu a avut multă vreme voie să meargă în zona arabă, iar în locul său adjunctul s-a ocupat de problemele ivite – a evocat Szenes.
Întrebarea care se pune este pe baza căror criterii votează statele membre? Zoltán Szenes a opinat că atât Mark Rutte, cât şi Klaus Iohannis sunt candidaţi excepţionali şi ambele ţări îndeplinesc sarcinile ce le revin în NATO şi au o politică de securitate puternic atlantistă. În privinţa raportului de forţe, a apreciat că premierul olandez se bucură de o largă susţinere între altele din partea SUA, Franţei şi statelor nordice. Avantajul său constă în faptul că Olanda este condusă mereu de guverne de coaliţie, deci “rutina” lui Mark Rutte poate fi exploatată de cele 32 de ţări ale NATO. În momentul de faţă funcţia de secretar general adjunct este ocupată de Mircea Geoană, ceea ce reduce în opinia sa şansele preşedintelui român. S-a grăbit însă să adauge că balticii şi polonezii luptă de multă vreme pentru numirea unui secretar general din zona Europei Centrale.
“Este de aşteptat de asemenea ca nici războiul ruso-ucrainean să nu fie în favoarea unui candidat răsăritean, deoarece aceste ţări sunt implicate mai mult decât cei din apus. Astfel, a apreciat Szenes efectul războiului din Ucraina, este mai greu să te aştepţi la o politică mai neutră, mai echilibrată din partea unui secretar general care provine din zonă”.
Ministrul ungar Péter Szíjjártó clarificase deja că Ungaria nu-l va susţine pe premierul olandez, care vorbise mai devreme de “îngenuncherea Ungariei”. Din perspectiva Ungariei faţă de ambii candidaţi pot exista contraargumente: în timp ce Mark Rutte a fost implicat în aşa-numitele dezbateri legate de PPE, şi Klaus Iohannis a recurs la afirmaţii antimaghiare.
