Cu toate acestea, fiind în minoritate, femeile trebuie să facă faţă în continuare unor evaluări dure, bazate pe stereotipuri. Iar paradoxul este că, de cele mai multe ori, femeile sunt aspru judecate de alte femei.
Dacă un bărbat va sancţiona angajaţii, strigând şi ameninţând, el este considerat un lider în companie, axat pe performanţe. Dacă un astfel de lucru va face o femeie, ea automat va fi considerată iresponsabilă, nesimţită şi… lista o puteţi completa dvs. Am dat şi peste judecăţi de genul: dacă un bărbat este gânditor, nemulţumit, înseamnă că are foarte multe responsabilităţi la muncă şi cu siguranţă face un plan pentru salvarea lumii. În cazul femeilor, acestea nu prea au voie să fie nervoase, iritate, căci imediat li se dă şi diagnosticul – au o lipsă acută de afecţiune din partea unui bărbat.
Comparaţiile de genul celor menţionate mai sus pot continua. Astfel, dacă un bărbat este emotiv la serviciu, este „om ca şi noi”, iar dacă nu-şi arată emoţiile înseamnă că e un profesionist. Când vine rândul femeilor să-şi arate emoţiile la locul de muncă, ele sunt isterice, instabile, prea slabe pentru a conduce. Dacă nu-şi împărtăşesc emoţiile, li se pune eticheta de „regina zăpezii”.
Şi desigur, bărbaţii când obţin un loc de muncă bine plătit înseamnă că au calificări excelente, iar femeile ajung în astfel de posturi doar dacă sunt fiica, iubita, soţia cuiva sau sunt recomandate de cineva. Iar asta în situaţia când în ţara noastră sunt mai multe femei care au studii superioare.
Concluzia – o facem fiecare în parte…
psihologie@timpul.md
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
