N-am moştenit de la comunişti decât o republicuţă ciopârţită, jefuită, cu oameni umiliţi şi cu perspectiva legată de zidul Kremlinului. Aşa am întâlnit şi noul an, 2011, cu deosebirea că sfârşitul lui 2010 şi-a dat sufletul în mâini de nădejde, chiar şi pentru cei mai oropsiţi bugetari, învăţătorii, deoarece cel mai tânăr şi mai credibil partid politic, PLDM, ne-a auzit ruga de a nu fi lăsaţi comuniştilor şi şi-a asumat pe patru ani înainte guvernarea învăţământului. Fireşte, comuniştii şi mediocrităţile pe care aceştia le-au produs din plin, nu vor fi debarcate din structurile de conducere ale învăţământului chiar mâine, şi ele ştiu aceasta, de aceea ne mai zâmbesc maliţios, dar deja şi cu o uşoară ironie faţă de unele acţiuni ale noii guvernări. Ceea ce are de făcut AIE 2 în învăţământ, ca şi în întreaga societate, poate fi comparat doar cu primii ani de independenţă politică, însă atunci a fost mai simplu sub aspect juridic să se schimbe şefii, căci au fost desfiinţate toate structurile sovietice şi înfiinţate structuri democratice. Acum, orice şefuleţ este protejat de încă „infailibilul” sistem al justiţiei moldoveneşti.
Deşi printre priorităţile AIE 2 nu se regăseşte şi decomunizarea societăţii, principiul făcut public de premierul Vlad Filat în interviul acordat radioului Europa Liberă – Noi n-am venit la guvernare să-l învingem pe Voronin, ci ca să-i ajutăm pe oameni să trăiască mai liber – este sugestiv ca o parabolă biblică, pentru prima oară în istoria acestei ţări, cu o statalitate mai mare sau mai mică, fiind conturat un ideal care acoperă toate dezideratele principale ale cetăţenilor şi speranţele de dezvoltare în toate domeniile sociale, căci pentru prima dată esenţa politicului, simplu, sincer şi deschis, vine de la om şi pentru om, valoarea cea mai de preţ a căruia totdeauna a fost libertatea, în ultimele decenii aceasta fiind promovată şi ca ideal al contemporaneităţii.
Or, premierul a creat un lucru bun şi de temelie, pe care să se edifice şi celelalte lucruri bune.
De când există învăţători, aceştia au făcut, fac şi vor face trei lucruri bune şi de temelie: adună valori, transmit valori şi ajută la crearea de noi valori, creaţia în şcoală fiind reprezentată întâi de toate de personalitatea educaţilor. A inventa un învăţător sau o pedagogie gen mentalesse (care gândeşte), constructivist(ă), postmodern(ă) sau transprezent(ă) mi se pare de prost gust, dacă nu chiar o insultă la adresa învăţătorilor. Noi suntem prin definiţie culegători, nu vânători – asta spune şi mesajul premierului, noi adunăm mereu lucrurile cele bune create de poporul, naţiunea şi comunitatea europeană, căror aparţinem, şi le reîntoarcem, înnobilate, celor care sunt viitorul naţiunii – copiilor, ajutându-i să creeze cea mai importantă valoare: să se formeze pe sine ca oameni liberi.
Acesta este cel de-al doilea lucru bun, pe care noul Minister al Educaţiei ar trebui să-l adune cu primul şi să realizeze un management educaţional care cel puţin să nu ne contrazică în fiinţa şi spiritul nostru congenital, adică să nu facă ceea ce au făcut mereu comuniştii: să ne forţeze să fim alţii decât am fost lăsaţi de la Dumnezeu să fim, ci va trudi ca de azi înainte lucrurile cele bune să fie aşezate în firescul lor.
