Revista Corpul T din Braşov a realizat o anchetă, cele mai bune romane de după 1990 încoace la care au răspuns foarte mulţi scriitori contemporani. Această anchetă mi-a trezit şi o bucurie, dar şi o stupoare. Bucuria e că am regăsit în topul preferinţelor Pupa russa al lui Gh. Crăciun sau Orbitor al lui Cărtărescu. Dar stupoarea e aceeaşi ca şi in cazul altor întreprinderi similare. Lipsesc romanele basarabene. Complet. Or, nu cred că, în acest răstimp, nu au dat şi scriitorii basarabeni romane bune. Dar acestea lipsesc din listele individuale şi din lista finală. E trist că-i aşa.
(Dumitru Crudu)
Cum să ne facem cunoscuţi?
„Dumitru, problema nu e dacă există sau nu romane bune scrise în Basarabia (deşi, fără asta, celelalte chiar sunt imposibile). Problema e că ele nu sunt cunoscute deloc sau nu au impresionat. Ancheta este OGLINDA PERCEPŢIEI, de ce să te superi? Era mai simplu (se părea) când aceeaşi opinie o avea Manolescu ori altcineva: puteai să te superi, să spui că e ignorant sau arogant etc. Eu văd cel puţin două posibile probleme. Una (cum să ne facem cunoscuţi) e relativ… rezolvabilă: literatura de aici trebuie să ajungă la CITITORUL COMPETENT de acolo. Nu la prietenul care să laude cartea, ci la criticul care s-o examineze, în context. A doua problemă (cum să impresionăm). Aici răspunsul e simplu, iar demonstrarea – dificil de realizat: trebuie să scriem mult mai bine decât prietenii noştri „de dincolo”. Or, nu poţi să spui că acolo se scrie prost… Şi atunci nu ne poate „salva” decât minunea genialităţii vreunuia dintre noi. În rest, nu văd o problemă. În totalitatea ei, literatura română merge înainte. Inclusiv datorită anonimilor care suntem”.
(Mircea V. Ciobanu)
