Acest edificiu istoric, proiectat pentru a fi liceu, a fost construit de firma ucraineană Simeins & Golsk și, fiind o clădire de tip internat, avea spațiu și pentru găzduirea a 70 de copii nobili veniți de la sate. „Cum era și firesc pentru asemenea instituții de învățământ în 1912, la etaj, a fost sfințită o biserică cu hramul Sf. Mucenic Arhidiacon Ștefan, amenajată și dotată de către moșierul Ștefan Buzu din Orhei”, povestește Iurie Colesnic. 

Liceul a fost închis odată cu începerea Primului Război Mondial, fiind inițial transformat în spital militar. Ulterior, Biroul de organizare al Sfatului Țării a decis alegerea acestei clădiri ca sediu al viitorului parlament al Basarabiei, iar spitalul a părăsit imobilul. Astfel, din noiembrie 1917 și până în decembrie 1919 aici se făcea istoria, aici membrii Sfatului Țării se întâlneau la ședințe.

La 27 martie 1918 frumoasa sală festivă a Liceului „Alexandru Donici” a găzduit adunarea în care s-a votat Actul Unirii. Într-o sală alăturată celei de ceremonii se plimba de colo-colo, emoționat, Constantin Stere care urma să țină o cuvântare în rusă pentru moldovenii nehotărâți, înstrăinați sau pentru străini și să-i convingă de necesitatea votării pentru unire.

În acea zi, cu excepția a câțiva ucraineni, ruși și evrei care s-au abținut sau, foarte puțini, au fost împotrivă, majoritatea celor prezenți au votat pentru unirea cu România. Respectiv, dintre cei 135 de deputați prezenţi ai Sfatului Ţării, 86 au votat în favoarea unirii, trei au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți. Odată cu citirea rezultatului, sala a fost umplută de aplauze și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.

„Am muta Nistrul să încăpem în România”

„Tot oraşul era în sărbătoare în această zi frumoasă de primăvară timpurie, în care puteai vedea înfloriţi chiar unii cireşi. Şi cu toate acestea, ieşind din clădirea împodobită cu frumoase steaguri tricolore, am dat de un grup de oameni mai trişti. Au fost cursanții mei transnistreni care-mi spuneau „cu câtă plăcere am muta noi cursul Nistrului, numai ca să încăpem şi noi în graniţele României”, povestește un memorialist, Ovidiu Țopa.

La 27 martie 1918, clădirea Liceului nr. 3 de băieți nu a fost unica care a avut onoarea să fie gazdă a unui mare eveniment. Preşedintele Consiliului de Miniştri al României, Alexandru Marghiloman, a dat un banchet cu prilejul Zilei Unirii la care au participat în jur de 200 de persoane. Sărbătorirea a avut loc la Clubul Nobilimii, actualul Cinematograf „Patria”. „Am fost invitaţi şi noi, refugiaţii, cu toate că eram adversari politici ai germanofilului Marghiloman. S-au ţinut vorbiri frumoase şi entuziaste. A vorbit şi câte un reprezentant al minorităţilor. După isprăvirea banchetului, am aşteptat la poarta de ieşire. La trecerea lui Marghiloman, însoţit şi de militari superiori germani, noi, bucovinenii şi ardelenii, i-am făcut o manifestaţie, strigând din răsputeri: „Noi vrem Ardealul şi Bucovina!”. Bietul Marghiloman, care-l avea la dreapta sa pe neamţ, a întors mâinile spre noi, spunând: „Eu am făcut ce am putut, vor veni alţii şi vă vor da restul ce ni se cuvine”, mai scria Ovidiu Țopa. Ulterior, evenimentul istoric a fost consfințit la Catedrala Mitropolitană Nașterea Domnului, unde delegația oficială a susținut Tedeumul în cinstea unirii și s-au rugat pentru românii din Basarabia.

Prima lupoaică dispărută

În 1920, clădirea a fost returnată elevilor Liceului „Alexandru Donici”, iar peste 13 ani acolo a fost transferată Facultatea de Agronomie a Universității din Iași. În fața Palatului Sfatului Țării, în 1925 – pe vremea când era liceu, a fost instalat primul monument al Lupoaicei capitoline cu Remulus și Romulus, întemeietorii Romei, care a dispărut odată cu venirea Armatei Roșii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, edificiul a fost deteriorat pierzând elemente importante a arhitecturii sale, cum ar fi acoperişurile rezalitelor. După război, clădirea a fost reconstruită după proiectul arhitectei E. R. Spirer și folosită ca sediu pentru administrația sovietică și bloc central al Institutului Agricol din capitală.

Academia de muzică, teatru și arte plastice

Acum acest monument de arhitectură şi istorie cu însemnătate naţională este introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură ale municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe și aparține Academiei de Teatru, Muzică și Arte Plastice. Unica însemnare a evenimentului din 27 martie este un basorelief cu chipul lui Pantelimon Halippa care a fost instalat la începutul anilor ’90. „Dar tot pe această clădire ar trebui instalată o placă comemorativă care ar aminti de Constantin Stere, basarabeanul care a jucat un rol decisiv la votarea Unirii”, accentuează Iurie Colesnic.

ARHIVA TIMPUL
01.04.2013