De parcă ar fi un merit – ca şi cum ar avea o şcoală în plus sau ar fi atinşi de mâna lui Dumnezeu. Nu văd în Moldova o diferenţă între cetăţenii de la sat şi cei de la oraş. Sigur, există diferenţe, dar sunt minore, diferenţele între rural şi urban în Moldova sunt nesemnificative. Există o diferenţă economică – banii sunt pompaţi spre Chişinău, dar de asta se bucura oricum „cei puţini".
Am mai observat că, în fiecare primăvară, primarul Dorin Chirtoacă se străduieşte să scoată oamenii la făcut curăţenie în oraş. Dă şi premii. Dar se pare că nici curăţenia, nici premiile nu-i interesează pe chişinăuieni. Pe mulţi i-aş înţelege – au servicii şi oricum de curăţenia oraşului ar trebui să se ocupe primăria. Dar atunci ar trebui ca oamenii din Chişinău să încerce să nu facă mizerie. E adevărat, în afară de zona centrală, nu prea vezi tomberoane pe străzile Chişinăului, dar tomberoane nu prea sunt nici pe uliţele satelor, care însă, în general, sunt curate.
Doar când am trecut de mai multe ori prin satele din suburbia Chişinăului, mi-am dat seama mai bine ce se întâmplă de fapt în Chişinău. Majoritatea locuitorilor suburbiilor nu fac parte nici din categoria populaţiei urbane, dar nici a celei rurale. Sătenii încearcă să fie gospodari, aşa că au grijă de grădinile lor, de curţi, dar şi de bucata de drum din faţa casei. Ei ştiu că asta ţine de ei, nu de primării. În suburbii majoritatea au grijă de grădina lor, dar uită de porţiunea de uliţă din faţa curţii. Pentru că suburbanul, ca şi orăşeanul, consideră că de drumuri trebuie să aibă grijă primăria.
După anii ’90, Chişinăul, în anumite cartiere, seamănă din ce în ce mai mult cu suburbia. Lenea e sfântă, dar e uitată atunci când în joc e interesul propriu. Aşa apar construcţii hidoase lipite de blocuri, aşa de unele imobile istorice sunt lipite aripi monstruoase. Asta în cazul fericit în care clădirile istorice nu sunt distruse pentru ca în locul lor să apară tot felul de chioşcuri sau chiar blocuri de o urâţenie monumentală.
Mi-ar fi plăcut să văd la Chişinău oameni gospodari ca la sate, dar care să ştie să se folosească de toate avantajele şi facilităţile pe care le oferă oraşul. Din păcate, ca aproape întotdeauna, chişinăuienii au luat ce-i mai rău de la oraş şi ce-i mai rău de la sat. Chişinăul e suburban, în sensul rău al cuvântului. Şi e locuit de foarte mulţi cetăţeni care au uitat cum e să fii gospodar şi n-au auzit de civilizaţie. Nu pot să nu-mi amintesc un vers din „Paraziţii”: „Ţăranul de oraş – cel mai prost animal".
