Au trecut cinci ani de la incendiul devastator care a mistuit Filarmonica Națională din Chișinău, iar clădirea iconică continuă să stea în paragină. Deși autoritățile au prezentat constant proiecte și planuri de reconstrucție, lucrările efective nu au început. Biroul german de arhitectură desemnat pentru refacere există doar pe hârtie, iar studiul de fezabilitate pentru reabilitarea clădirii stagnează. În tot acest timp, donațiile colectate pentru refacere rămân blocate, iar artiștii sunt nevoiți să își desfășoare activitatea în săli improvizate, inadecvate performanței și standardelor Filarmonicii.
Lipsa progresului a generat frustrare în rândul comunității culturale și al publicului larg. Muzicieni, dirijori și colaboratori externi se confruntă cu dificultăți logistice constante, afectând calitatea spectacolelor și reputația instituției. Chiar și proiectele pentru organizarea de concerte în locații alternative implică costuri suplimentare și resurse neprevăzute, iar unii artiști și-au exprimat deschis nemulțumirea față de nepăsarea autorităților.
Problema reconstrucției Filarmonicii nu este doar una administrativă, ci și simbolică: clădirea a fost un reper cultural pentru Chișinău și un element identitar pentru întreaga Republică Moldova. Nepăsarea autorităților și tergiversarea proiectului reflectă deficiențe majore în managementul fondurilor publice și prioritizarea investițiilor, ridicând semne de întrebare asupra modului în care guvernul gestionează patrimoniul cultural.
Donațiile internaționale și fondurile alocate rămân într-un blocaj inexplicabil, iar termenul pentru începerea lucrărilor a fost amânat repetat. Criticii susțin că situația arată o lipsă de voință politică, iar promisiunile electorale legate de cultura națională se dovedesc a fi doar vorbe goale. În acest context, Filarmonica riscă să rămână nu doar un morman de ruine, ci și un simbol al ineficienței și al ignorării artei de către autorități.
Viitorul instituției depinde de acțiuni concrete și de prioritizarea reconstrucției în agenda guvernamentală. Fără o implicare reală, nu doar clădirea, ci întreaga comunitate artistică va continua să sufere, iar imaginea Moldovei în fața partenerilor culturali externi va avea de pierdut.
