Astfel, cei mai mulți șomeri sunt cei care locuiesc la sate. Experții spun că de vină este exodul populației, lipsa afacerilor locale și brațelor de muncă calificate.

Potrivit datelor statistice oferite de Biroul Național de Statistică, pentru anul 2015, rata șomajului în zona urbană era de 6,4%, pe când în zona rurală este de 3,5%. Anul 2014 prezintă o rată a șomajului de 5,2% în zona urbană și 2,7% în cea rurală. Chiar dacă în zona urbană procentele sunt mai mari decât în zona rurală, realitatea este cu totul alta.

Mariana Alerguș, funcționară la biroul Național de Statistică, explică faptul că procentul șomajului la sate este mai mic pentru că acolo oamenii caută de lucru. „La sate, oamenii lucrează în gospodăriile auxiliare, adică pe lângă case. Ei produc câte ceva ca să vândă. Astfel, aceste persoane sunt considerate ocupate. Ele au un venit căci se ocupă cu serele, cu gospodăriile țărănești care fac produse și ulterior le vând în piețe sau în alte părți. De asemenea, există persoane care nu sunt înregistrate la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, dar sunt în căutarea unui loc de muncă. Ei își caută singuri de lucru și sunt disponibili să-l înceapă imediat. Iată aceste două categorii nu sunt înregistrate ca șomeri”, spune specialista.

Dacă s-ar calcula și numărul persoanelor care se ocupă cu gospodăriile țărănești sau sunt în căutare activă de muncă, atunci rata șomajului în zona rurală ar fi mai mare. Angajata BNS demonstrează faptul că cei care se ocupă în gospodăriile țărănești sunt foarte mulți. „Dacă luăm evoluția pe trimestru, vom observa că în trimestrul 1, adică în primele luni ale anului, întotdeauna rata șomajului este mai mare în comparație cu celelalte trimestre în care procentul este mai mic. Asta se întâmplă pentru că lumea nu muncește în acea perioadă prin gospodării, nu au de lucru și numărul persoanelor ocupate sunt mai puține”, explică Mariana Alerguș.

Specialista din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Dorina Gușan spune că cei mai mulți șomeri sunt locuitori rurali din cauză că „la sat, cerere este, dar nu este și ofertă de muncă. Pentru săteni nu sunt locuri vacante, pur și simplu”, susține funcționara.

Lipsesc afacerile locale

Viorel Chivriga, expert economic la IDIS „Viitorul” vede cauza șomajului în zonele rurale în exodul locuitorilor. „Practic cei tineri care reprezintă forța de muncă activă, care ar putea să se realizeze aici pe loc, tind să se realizeze în alte state, cum ar fi în România, sau alte țări. De asemenea, lipsesc afacerile locale. Există localități în care nu este nicio afacere. S-a pierdut foarte multă forță de muncă, au mai dispărut școli. Toate acestea influențează într-un mod vădit asupra ocupării forței de muncă”, mărturisește expertul economic.
Specialistul menționează și lipsa unei reforme rentabile în sectorul economic. „Aceasta la fel este o cauză a problemei. Reforma în economie ar permite apariția unei cereri a forței calificate de muncă. Asta influențează pe termen scurt și mediu. O altă cauză este lipsa brațelor calificate. Este vizibil că unele ocupații tradiționale de la sate, cum ar fi la serviciile mecanizate, nu mai sunt solicitate. Apar și situații unde nu se găsesc persoane instruite ca să se așeze la volanul unui tractor sau al unui camion. Nemaivorbind și de alte profesiuni care pot fi mult mai sofisticate”, a declarat expertul economic Viorel Chivriga pentru ziarul TIMPUL.

Angajați în sate sunt persoanele de vârsta a treia

Experta în politici sociale la IDIS „Viitorul”, Viorica Antonov spune că locuri de muncă pentru tineri la sate nu sunt. „De obicei, tinerii preferă locuri de muncă avantajoase, cu salarii foarte mari. Respectiv, șansele pentru un job bun, într-o zonă rurală, sunt foarte mici. În acest moment are loc mobilitatea socială către urbe. Tinerii găsesc opțiuni mai bune în oraș și, fie fac naveta zilnic sau se mută cu traiul. Angajați în sate sunt persoanele de vârsta a treia care au experiență mai mare și care acceptă un salariu mic. Persoanele trecute de 40 de ani practică mai mult munca în câmp care este și achitată pe ore”, susține Viorica Antonov.

Pe lângă salariile mici, o altă cauză ar fi și vârsta. Experta spune că lumea tânără își încearcă șansa în Chișinău, Bălți sau poate și mai departe de țară – nimeni nu acceptă un salariu mic. „Dar ar putea accepta un salariu mic, pe lângă vârstnici și persoanele care nu sunt mobile și nu au șanse să se angajeze la Chișinău. Având o posibilitate cât de mică în zona rurală, ei acceptă să muncească și cu 1000-1500 de lei. Căci la sat sunt considerați bani buni, în comparație cu Chișinăul unde costurile sunt mari”, concluzionează specialista în politici sociale.
Astfel, în satele Moldovei ajung să muncească vârstnicii și persoanele cu dizabilități sau din grupurile vulnerabile. „Este un fel de consecință a sistemului de protecție socială. Noi avem foarte multe grupuri vulnerabile care au protecție socială din partea statului. Eu cred că, pe lângă faptul că îi protejăm pe beneficiari, noi trebuie să-i încurajăm să se angajeze. Dar la noi asta nu se face. Noi suntem obișnuiți să le dăm foarte multe privilegii, dar foarte puține șanse ca să revină ei în câmpul muncii. De altfel, în statele mai dezvoltate, sistemul de protecție mai și stimulează frecvența pe piața muncii a grupurilor vulnerabile”, susține experta Viorica Antonov.

În cadrul unei noi ședințe a Clubului de presă organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) în parteneriat cu Organizația Națiunilor Unite în Moldova (ONU), ofițerul de proiect de la PNUD Moldova, Ghenadie Ivașcenco a declarat că avem nevoie de măsuri atât pe termen scurt, cât și pe cel lung pentru a soluționa problema șomajului din zonele rurale. „Orice om, după o perioadă îndelungată de inactivitate, nu este în formă, îi este greu să lucreze. Orice om care vine după un concediu de două sau trei săptămâni spune că are nevoie de câteva zile să prindă ritmul. Iată de ce după o perioadă îndelungată de inactivitate, după perioade de criză, pe toate continentele – și în SUA, și în Europa, și în Asia, se practică lucrări publice. Scopul acestor lucrări publice este de a reanima psihologia, starea morală, pozitivă a unui om. Avem nevoie, totodată, și de atragerea investitorilor străini. Trebuie de pregătit regiunea Republicii Moldova pentru a-i primi”, a declarat ofițerul de proiect de la PNUD Moldova.

Conform bazei de date a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă la data de 27.09.2016 erau în evidenţă 9550 locuri de muncă vacante.
În Chișinău se propun 4 406 de locuri, în Bălți – 828, Orhei – 343, Hâncești – 217, Nisporeni – 156, Ocnița – 104, Florești – 71, Criuleni – 40, Taraclia – 33 și altele.