Nu pot în aceste zile de sfârşit de an să nu-i amintesc şi pe anonimii „curajoşi” din spaţiul virtual care au o singură misiune: să discrediteze TIMPUL şi să-i jignească – ştim noi la comanda cui – pe ziariştii de la respectiva publicaţie, pe care ei o urăsc sincer şi constant. Iată ce scria ieri-dimineaţă un „curajos” anonim („Andrei Basarabeanu”) pe site-ul TIMPULUI: „ Apropo, orchestra Lăutarii a susţinut două concerte de excepţie pe scena Palatului Naţional pe 19 şi 20 decembrie şi Timpul n-a scris măcar un rând la temă. Oare nu de aceea că pe acolo au fost Chirtoacă şi Ghimpu şi le-a acordat Ordinul Republicii Lăutarilor şi titlul de cetăţean de onoare al oraşului Chişinău domnului Botgros? Ce se întâmplă cu ziarul Timpul?”. (Am păstrat ortografia şi punctuaţia originalului). Bineînţeles, anonimul minte. Acestui eveniment TIMPUL i-a dedicat două materiale, pe 9 şi 21 decembrie. Cu certitudine, anonimul ştie acest lucru, numai că misiunea lui e să lovească. Iată ce scria recent despre această categorie de provocatori Andrei Pleşu: „Acum, când nu mai costă nimic, „curajul" a devenit impertinenţă ieftină, paradă agresivă, grosolănie. Poţi spune orice despre oricine, poţi să te strâmbi şi spre dreapta, şi spre stânga, poţi să dai de pământ cu preşedinţi, miniştri, parlamentari, intelectuali, colegi de breaslă din gaşca adversă etc. Nu rişti nimic”. Într-adevăr, anonimul nu riscă nimic.
Fenomenul „curajoşilor anonimi” determină unele redacţii de a renunţa la forumuri. Aceştia, ca nişte cârtiţe, foiesc pe forumuri. Singura lor vocaţie e cea de a-i denigra şi a-i calomnia pe cei care şi-au asumat ingrata sarcină de a scrie. Anonimatul le dă curaj, anonimatul îi protejează. În raport cu aceştia, poziţia jurnalistului este vulnerabilă, pe el nimeni nu-l apără. El e ca un actor care iese în fiecare seară în scenă şi-şi joacă rolul. Cei din sală nu-l întreabă pe bietul actor dacă e sătul sau flămând, sănătos sau bolnav, dacă are sau nu inspiraţie ş.a.m.d., el, spectatorul, vrea seară de seară joc inspirat, dedare totală. Stând în sală, poţi ironiza, înjura, fluiera… Nu rişti nimic. La fel şi jurnalistul care scrie în fiecare zi. Lui nu i se iartă nimic. Publicul (cititor) vrea în fiecare zi opinii, dar nu oarecare, ci proaspete, originale, curajoase. Şi totuşi, cu acest public e o plăcere să lucrezi, pentru că el ne menţine în formă, ne stimulează. Dar cum să lupţi cu provocatorii anonimi? Să închizi forumul nu e o soluţie, pentru că-i lipseşti pe ceilalţi cititori de plăcerea de a se exprima…
Să-i lăsăm pe aceştia în plata Domnului, câinii latră, caravana trece. I-am pomenit aici numai din dorinţa sinceră de a le spune celorlalţi cititori, cititorilor noştri adevăraţi, că noi ţinem la ei, le respectăm opiniile, îi vrem şi la anul la fel de principiali, bătăioşi, înţelepţi, răbdători şi toleranţi faţă de noi şi faţă de greşalele noastre, cele de voie şi fără de voie. Crăciun fericit! La mulţi ani, dragii noştri cititori!
