Constantin Brâncuşi, istoria şi eforturile de renaştere a respectului pentru valorile acestui neam
Braaancuussi îi spun zecile de mii de străini care îi vizitează atelierul şi mormântul la Paris, deşi dorinţa testamentară a marelui sculptor a fost clară: atelierul să revină statului român, iar trupul să-i fie înmormântat în Gorj, în cimitirul din Hobiţa natală, alături de mama sa.
Promisiunea ca măcar osemintele să îi fie repatriate s-a născut în urmă cu doi ani, la iniţiativa poetului Laurian Stănchescu, iar azi e susţinută de autorităţile statului.
„Lucrurile nu sunt greu de făcut, greu este să te pui în starea de a le face”, spunea Constantin Brâncuşi.
Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură şi desen. Constantin Brâncuși a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. El a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunţându-l după regulile de pronunţare ale limbii franceze. La moartea sa, în 1957, statul român a refuzat să primească moştenirea lăsată de Brâncuşi – atelierul său parizian -, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente. Atelierul lui Brâncuşi a revenit statului francez și geme, de zeci de ani, de vizitatori.
„Mor neîmpăcat că nu pot să-mi dau sufletul în ţara mea şi voi putrezi în pământ străin, departe de fiinţa cea mai dragă, mama mea”, mărturisea artistul.
Fotografie de Andre Kertesz, 1928
De doi ani, poetul Laurian Stănchescu adună în jurul lui oameni de cultură. Sunt hotărâţi să aducă în ţară osemintele lui Constantin Brâncuşi, înmormântat la Cimitirul Montparnasse, din Paris.
Românul Brâncuşi a devenit cetăţean francez cu cinci ani înainte să moară. Pentru ca osemintele lui să ajungă în pământ românesc, autorităţile franceze trebuie să-şi dea acordul.
Primarul Parisului a făcut-o deja. Mai e nevoie ca o rudă de sânge a lui Brâncuşi să ceară oficial statului francez repatrierea osemintelor, la Hobiţa.
Ce e de făcut? Deşi naşte polemici, repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuşi şi susţinerea acestei idei reprezintă, dincolo de respectul pentru dorinţa testamentară a artistului, nevoia acută de identitate, de renaştere a respectului pentru valorile acestui neam, de conservare şi protejare.
