Constantin Tănase

Constantin Tănase: Oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre …URSS se uită

În ajunul vizitei premierului Vlad Filat la Moscova, jurnaliştii de la un post de televiziune din Rusia au mai intoxicat un pic atmosfera, acuzând actuala conducere politică a R. Moldova de toate păcatele posibile, începând cu cel de a nu fi paricipat pe 23 august la comemorarea Operației Iași-Chișinău, până la cele legate de ”interzicerea simbolicii sovietice”,”închiderea școlilor rusești” și ”studierea Istoriei românilor” în școli.

Unul din invitații emisunii a fost Emilian Ciobu, ex-ambasador al R. Molodva în România în timpul lui P. Lucinschi.  În legătură cu aceasta, constat o legitate: cozile ”noastre” de topor întotdeauna s-au bucurat de atenția presei rusești, ele întotdeauna au servit intereselor rusești. Dar despre un pic altceva voi vorbi mai jos.

… Cu prilejul Zilei Independenței Televiziunea M-1 readuce în atenția publicului Marea Adunare Națională din 27 august 1991. Fiind unul din martorii oculari, dar și participant al acelor evenimente, retrospectiva propusă de televiziunea publică mă răscolește nu numai sentimental, ci și …politic. Mi se pare incredibil faptul că, deși de atunci au trecu 21 de ani, noi așa și nu putem spune tot adevărul despre ceea ce s-a întâmplat atunci și ceea ce se întâmplă acum cu noi, cu R. Moldova.

Camerele de luat vederi au fixat pentru istorie – iar acest fapt nu mai poate fi negat și speculat politic -, marea de oameni care fremăta în Piața Marii Adunări Naționale și se revărsa în spațiile adiacente. Când comentatorii de astăzi constată emoționați că în acea zi în Piață se adunase toată Moldova matură, ei nu exagerează prea mult. Un lucru însă nu precizează aceștia: care Moldovă se adunase în acea zi în centrul Chișinăului, fiindcă atunci, ca și acum, există mai multe Moldove?

Măcar în ceasul al doisprezecelea trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în acea zi de 27 august 1991 în centrul Chișinăului ieșise Moldova moldovenească (românească) și democratică (anticomunistă și antisovietică). Cealaltă Moldovă – Moldova rusească (a minorităților naționale) și comunistă stătea închisă în case, cu obloanele trase, de frică și de ură. De ură față de ”moldovenii proști” care îndrăzneau să-și ceară niștre drepturi și de frică, frică aproape irațională, că își vor pierde privilegiile și statutul politic special de frate mai mare. În acea zi (zile) minoritățile naționale, cele care și astăzi își revendică un statut special și scriu scrisori lui Putin, ca să le apere drepturile, nu au fost cu noi în Piața Marii Adunări Naționale, nu au strigat împreună cu noi ”Libertate!” și ”Independență!”, nu au cerut statalitate… Nici până în acea zi minoritățile nu au participat la mitingurile anticomuniste, nu s-au culcat sub tancuri, cerând indpendență. Dimpotrivă, atunci minoritățile erau împotriva independenței și statalității R. Moldova, ei se adunau sub ”pavilionul” Interfrontului rusesc și înceracu să-i blocheze pe moldoveni, să nu iasă în Piață. Astfel, minoritățile nu au fost alături de noi, de moldoveni, nici în cazul unei revendicări înaintate – suveranitate, independență, limbă, alfabet, tricolor, monedă și armtă națională, sărbători naționale, ora locală ș.a.m.d.

Unii dintre acei care azi apar pe la unele televiziuni pe post de analiști politici independenți, patrioți și stataliști, în acea zi nu erau cu noi, ci în împotriva noastră, în tabăra adversă. Cei care atunci ne numeau ”turmă”, ”țipălăi”, ”extremiști” și cereau să fim băgați în pușcării pentru ”manifestări antisovietice”, astăzi ne numesc ”unioniști” și ”antistataliști” și cer, în cel mai bun caz, expulzarea noastră în ”România voastră”. Mai simplu vorbind, minoritățile, sub același ”pavilion” rusesc și comunist, au preluat principalele lozinci de atunci ale moldovenilor, ca să ne închidă gura. Frica și ura foștilor interfrontiști față de noi nu s-au stins. Dimpotivă. Astăzi drumul R. Moldova spre Europa e barat tot de ei. Deși au trecut 21 de ani de atunci, ei nu au devenit parte integrantă a R. Moldova… Rușii au un proverb înțelept: oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre pădure se uită. Nu vi se pare că anume asta se întâmplă și cu minoritățile din R. Moldova?

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Facebook!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.