Aici l-am reîntâlnit pe vechiul prieten şi frate de suflet, Constantin Tănase – directorul redutabilei publicaţii moldave. Cum spuneam, a fost o frântură de revedere după o pauză de aproape doi ani cu unul dintre cei mai apreciaţi ziarişti din Basarabia. Pentru că aşa cum se autocaracterizează însuşi C.T.-ul basarabean, „Nu sunt nici analist politic, nici editorialist, cum mă numesc unii. Sunt ziarist de croială veche, prizonierul armoniilor interne ale Logosului. De aceea, mai anin câte o floare de cireş într-o virgulă, mai dau drumul unui cal să pască iarbă verde la poalele unui aliniat, mai pun sub o propoziţie câte o potârniche să clocească tăceri de aur…”
Pe minunatul condeier Constantin Tănase l-am cunoscut în urmă cu peste cinci ani, graţie unui alt prieten de suflet, actualul deputat Valeriu Saharneanu, părintele spiritual al postului de radio Vocea Basarabiei. Au urmat scurte întrevederi, cu ocazia deplasărilor în capitala moldavă, iar prietenia cu ziaristul Constantin Tănase s-a consolidat undeva prin vara anului 2011 când maestrul a vizitat Botoşaniul împreună cu soţia sa Alexandra, o distinsă profesoară de limba română la un liceu din Chişinău. Acum, la ceas de octombrie 2013, între două fumuri trase cu nesaţ dintr-o ţigară, bunul prieten basarabean mi-a dăruit ultima sa carte „Blestemul de a fi”, după ce în urmă cu peste cinci ani, chiar la prima întrevedere, îmi oferise cu inima deschisă „Hoţii de mituri” o radiografie complexă a vieţii politice basarabene din ultimii zece ani.
Acum, în urma lecturării, pot spune că „Blestemul de a fi” se doreşte a fi o continuare obiectivă a analizei vieţii social politice din Republica Moldova, la unele subsemnatul fiind martor la fața locului. De altfel, ca o paranteză importantă, trebuie menţionat că în 2004, prin decretul preşedintelui României, Constantin Tănase primeşte Ordinul Naţional Steaua României în gradul de comandor „pentru activitatea rodnică depusă în vederea lărgirii şi intensificării legăturilor culturale şi economice între Republica Moldova şi România”. Şi asta după ce în 2003, Centrul Independent de Jurnalism l-a declarat cel mai bun editorialist al anului iar Teatrul Satiricul I.L.Caragiale îl nominalizează, al treilea an consecutiv, „Cel mai influient analist politic şi director de opinie al anului”.
Despre „Blestemul de a fi” autorul menţionează: „Cartea aceasta s-a născut din truda mea de zi cu zi la ziarul Timpul şi încheie o activitate de ziarist profesionist de un deceniu şi jumătate… De ce acest titlu frânt – „Blestemul de a fi”? De ce „Blestemul”? De ce „de a fi”? Fireşte acest titlu conţine un oximoron ascuns – dulcele blestem de a fi români basarabeni, indiferent de meseria noastră – scriitori, ţărani, profesori medici ş.a.m.d. Pentru mine a fost un dulce blestem să fiu ziarist român din Basarabia într-o perioadă de dramatice fluxuri şi refluxuri pe toate liniile, îndeosebi politice. După un deceniu de febrile căutări şi speranţe (1989-1999), am intrat într-un deceniu al instauraţiei comuniste (1999-2009).
Anume această perioadă am dorit s-o prind în volumul de faţă, şi nu în calitatea de observator rece şi echidistant, ci de ziarist implicat deschis şi asumat. Sunt sigur că ca veni un timp când istoricii se se vor preocupa de perioada respectivă nu vor putea trece peste aceste cronici subiective… Am fost o frunză într-un copac, alături de alte frunze – iată dulcele blestem de a fi. Vine toamna, frunzele cad, copacul însă rămâne ca în primăvară să nască alte frunze. Acest copac este Basarabia noastră dragă.
Nu contează dacă doinirea mea a fost sau nu auzită de lume; contează că am fost frunză nu omidă. Şi că am făcut ce am putut ca omizile să nu omoare acest copac. Într-un anume sens, „Blestemul de a fi” este o carte colectivă, ea aparţinând şi colegilor mei de la Timpul, în special celor din conducerea redacţiei care mi-au citit materialele înainte de a apărea în ziar, pentru care trudă le exprim sincera mea gratitudine”. Iar în prefaţa lucrării, poetul, traducătorul și politicianul Ion Hadîrcă, unul dintre simbolurile mișcării anti comuniste din Basarabia, notează: „Antrenat providenţial în această luptă acerbă, pe viaţă şi pe moarte, cu îmbălsamata, dar încă via nălucă a bătrânului continent, Constantin Tănase a dat dovadă de consecvenţă, verticalitate şi elevată pregătire spirituală, într-adevăr realizând minunea şi transferul într-un alt mediu, altă epocă şi spaţiu a legendarei corăbii a Timpul-ului eminescian. În acest mod s-a văzut strălucit însuşi adevărata lecţie a ziaristului Eminescu.
Tocmai de aceea este absolut convingător Constantin Tănase când spune: „Pentru Eminescu totul şi toate s-au putut doar într-un sigur fel, în acel fel care convenea intereselor fundamentale ale neamului românesc. Şi punctum” … Fratele-cireşule Constantin Tănase! Acum lasă cititorii să vină sub ramura împlinirii tale împlinite de rod, dar nu uita şi de copiii, nepoţii şi strănepoţii care aşteaptă nerăbdători să-ţi culeagă roadele. Ş-apoi, ce ţi-e clipa cea repede, când ai asemenea coroană? Parcă de-o seamă crescută, aici lângă satul din apropiere…” La finalul cronicii pentru posteritate „Blestemul de a fi” am lăsat cuvântul nemuritorului poet basarabean Grigore Vieru pe care Alexandra şi Constantin Tănase l-au iubit şi preţuit enorm.
„Mărturisesc că, luând TIMPUL în mână, ochii îmi fug mai întâi după editorialele şi materialele semnate de Constantin Tănase. Frumuseţea şi dulceaţa Limbii române, dar şi asprimile ei atunci când sunt cerute de subiectul abordat, curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a le scoate din întuneric ori de a le întări lumina interioară într-un mod pe cât de bărbătesc, pe atât de convingător, cuvintele frumoase la adresa neamului, dar şi cele amare, rostite cu amărăciune şi supărare împotriva somnolenţei, îmbogăţirii pe spinarea altora, ezitării comerciale, tradărilor naţionale ale unei părţi a fraţilor de pe ambele maluri ale Prutului, tonul ironic sau poematic (Constantin Tănase putea deveni şi un bun poet, dacă vroia), iertarea creştinească, dar şi intoleranţa în faţa crimelor antinaţionale (să nu dea Domnul să cazi pe tăişul de oţel al muşchilor săi publicistici), slujirea dreptăţii, care la noi umblă de-o veşnicie cu capul spart şi aduce numai osândă şi mâhnire în sufletul celor care o slujesc – toate acestea fac din Constantin Tănase una dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii şi ale bătăliei pentru descătuşarea noastră naţională”. (a consemnat din Botoșani, Gabriel BALAŞA)
