Tocmai de aceea în parohiile de la sat lumea e mai apropiată decât în cele de la oraș. Fiindcă de multe ori la oraș bisericile sunt mult mai mari și oamenii nu ajung să se cunoască între ei. Dar și în acest caz e suficient să ne știm cu cei de lângă noi și cu preotul paroh.
Din păcate societatea e dominată de egoism. Fiecare e preocupat de propria persoană și foarte mulți simt exact pe dos: cu cât mai străini sunt într-o biserică, cu atât sunt mai mulțumiți. Nu vor vecinătate, nu îi interesează cine e preotul, nu vor decât ca Dumnezeu să le asculte cererile și, cât mai repede, să le împlinească.
Sau, la extrema cealaltă, dar la fel de găunoasă: ne interesează doar preotul pe care îl știm noi, fie că e prieten de familie, fie că ni se pare nouă mai „intelectual” decât altul. Dar interesul și simpatia pentru preotul respectiv depășesc inclusiv ordinea ierarhică. Ajungem să ne ridicăm împotriva ierarhilor pentru un preot sau să întoarcem spatele ierarhilor pentru același preot, uitând sau ignorând semnătura ierarhului de pe antimisul preotului „favorit”.
Semnătura respectivă e garanția preotului că e recunoscut de ierarh și că – țineți minte! – îl reprezintă pe ierarh în fața credincioșilor. Pentru că biserica locală nu e reprezentată de prezența preotului, ci de cea a ierarhului. Tocmai de aceea înaintea preoților noștri stă ierarhul ca păstor al lor și al nostru. Preotul paroh e păstorul parohiei doar atâta timp cât ierarhul îl mandatează.
Cine are urechi de auzit să audă, ne spunea Iisus, Mântuitorul nostru. Cred că s-a înțeles ce am vrut să spun. Ierarhii mei, ca membră a Bisericii Ortodoxe Române, sunt aici, la Chișinău, Î.P.S. Petru și P.S. Antonie. Când ei sunt în același oraș sau pe aceeași stradă cu noi, ca niște creștini conștienți de ierarhia bisericească, trebuie să fim alături de ei. Exact așa cum cei din Mitropolia Moldovei sunt datori să stea lângă Î.P.S. Vladimir.
Dacă până acum nu v-ați gândit sau nu ați știut acest lucru, nu este târziu. E bine să reflectăm la aceste rânduieli, mai ales în această lună (decembrie) când biserica face amintire de mulți dintre ierarhii noștri minunați, începând cu Sfântul Nicolae.
