Unii susţin că Iisus ar fi crescut în India unde ar fi aflat învăţăturile budiste, alţii spun că ar fi rămas în Egipt şi s-ar fi pus la punct cu diferite doctrine oculte. Nu puţini, în ultima vreme, susţin că Iisus ar fi făcut parte din comunitatea de la Qumran, Marea moartă, şi anume cea numită a esenienilor.
Toate aceste teorii false au putut să apară, deoarece în Evanghelii nu este descrisă copilăria lui Iisus. Ca să înţelegem corect ce s-a întâmplat, trebuie să pornim de la finalul Evangheliei după Ioan: „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus, care dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici în toată lumea asta n-ar fi încăput cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan 21; 25).
Cum s-a făcut atunci selecţia faptelor lui Iisus, dacă ele sunt atât de multe? Evangheliile cuprind faptele care ne sunt absolut necesare pentru mântuire, precum şi actele din iconomia mântuirii: Întruparea, Botezul Domnului, Schimbarea la faţă, Intrarea Domnului în Ierusalim, Patimile şi Răstignirea Domnului, Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt. De la Naşterea Domnului, cu excepţia lui Luca, ce aminteşte de vizita la templu a Mântuitorului la vârsta de 12 ani, ceilalţi evanghelişti, după evenimentul Naşterii, vorbesc de ieşirea la propovăduire a Mântuitorului Iisus Hristos. Fiindcă din acest moment, care corespunde şi cu propovăduirea Botezului lui Ioan Botezătorul, Iisus începe să facă oamenilor cunoscută învăţătura Sa.
Conform Evangheliei (Matei, capitolul 2), Iosif este sfătuit de înger să îl ia pe Prunc şi pe mama Sa şi să fugă în Egipt. Ca să se împlinească, spune Sfântul Evanghelist Matei, proorocia care spune: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”. Mai departe ni se spune că Familia Sfântă a stat în Egipt până la moartea lui Irod cel Mare, care căuta să ia viaţa Pruncului Iisus. Din versetele 19-23, ale aceluiaşi capitol, aflăm că după moartea lui Irod – anul 4 e.n., adică atunci când Iisus avea doar 4 ani – ei se întorc din Egipt, însă se stabilesc în Nazaret, departe de Ierusalim, temându-se, ne spune Matei, de Arhelau, noul împărat şi fiul lui Irod cel Mare, fapt vestit în proorocia care spune: „Nazarinean se va chema”.
Deci niciuna din ipotezele lansate de cugetătorii acestui veac nu este valabilă. Iisus până la patru ani a stat în Egipt, iar de la acea vârstă fragedă, până la împlinirea vârstei de 30 de ani, când începe propovăduirea Sa, va locui în Nazaret.
Sfântul Evanghelist Luca nu vorbeşte despre plecarea în Egipt a lui Iisus. Însă această problemă am lămurit-o deja. Aşa cum am mai spus, în timp ce Matei îşi scrie Evanghelia pentru comunitatea evreilor din Athena, motiv pentru care apar referirile dese ale lui Matei la proorocirile din Vechiul Testament, cu rolul de a-i convinge pe evrei de faptul că Iisus e Mesia, Luca îşi scrie Evanghelia pentru un anume preaputernic Teofil. Astfel, Matei scrie cu detalii despre plecarea lui Iisus în Egipt, care, aşa cum vedem, era descrisă în profeţiile Vechiului Testament, ca să îi convingă pe evrei de autenticitatea Mântuitorului. Însă acel Teofil, căruia i se adresează Luca, nu cunoştea Vechiul Testament, şi era interesat de mântuirea oamenilor şi mântuirea proprie, astfel, pentru el, perioada de şedere a Familiei Sfinte în Egipt nu avea importanţă şi Luca nu insistă pe acest episod.
Din acest motiv, nu trebuie să ne irosim timpul făcând speculaţii despre perioada pe care nu o cunoaştem, nu trebuie să ne gândim la ceea ce Evanghelia nu ne spune, ci să luăm aminte la ceea ce Evanghelia ne spune şi să fim convinşi că ni s-a lăsat exact ceea ce ne e necesar pentru mântuire.
