Un „muzeu” acasă
A deprins dragostea pentru frumos de la părinţi, meşteri populari şi ei, dar l-a învăţat să împletească firele de lozie Mihai Gaugaş, un cunoscut meşter popular, de care-şi aminteşte cu drag. Nu mai ştie câte obiecte a confecţionat în toţi aceşti 30 de ani: mese, scaune, balansoare, suporturi pentru ghiveciurile cu flori, fructiere, coşuri, fotolii, canapele… L-am găsit în micul său atelier, unde termina un set de mobilă – masă şi taburete – şi l-am întrebat de unde se inspiră când împleteşte aceste lucrări frumoase. „Din cap, din inimă”, ne-a răspuns el laconic. „Aici sunt toate. Am învăţat, bineînţeles, multe secrete de la profesorul meu, dar în această meserie diversele combinaţii de împletituri pot apărea spontan, în timpul lucrului”, spune interlocutorul nostru.
Apoi ne-a invitat în casă. Una dintre odăi, în care îşi expune lucrările proaspăt făcute, seamănă cu un adevărat muzeu. „Mobila, mesele, coşurile – nu se reţin mult aici, le vindem, apoi împletesc altele. Recent, o familie înstărită din capitală mi-a comandat un set de mobilă şi câteva mese, este una dintre cele mai mari comenzi pe care le-am primit vreodată”, adaugă el.
Cum se pregăteşte lozia
Pe lângă satisfacţia sufletească, acest meşteşug îi asigură şi un venit, chiar dacă nu tocmai cel pe care îl merită. Ce-i drept, lucrul manual este foarte migălos şi cere multă răbdare, nu doar talent. „Lozia trebuie să fie crescută în câteva locuri. Noi o alegem singuri, o cumpărăm de pe plantaţii speciale. Firele subţiri le folosim întregi, pe cele groase le despicăm. Apoi, lozia trebuie fiartă. Obiectul finisat este spălat, uscat şi acoperit cu lac, pentru a-l apăra de umezeală şi a-l face mai trainic. Nu e chiar simplu…”. Meşterul ne demonstrează cum se fixează toarta coşului, ca acesta să reziste la greutate şi să servească mai mult. Preţul unui coş variază între 80 şi 200 de lei, în funcţie de mărime şi modelul împletiturii. Fiecare lucrare este deosebită, are elemente originale. Nu o să găseşti, bunăoară, două coşuri „gemene”. Meşterul este ajutat şi de soţia sa, Valentina, în special la pregătirea materialului pentru lucru. „De calitatea materiei prime şi de pregătirea ei depinde rezultatul final şi de aceea această etapă ne ia mai mult timp decât însăşi confecţionarea obiectului”, ne explică doamna Valentina. Mai aflăm că un coş poate fi împletit în câteva ore, iar obiectele mari, cum ar fi mesele, scaunele sau canapelele – în câteva săptămâni, „cu condiţia să te ţii de lucru”.
Discipolii, o mare bucurie
Meşterul Grigore Voloşciuc a transmis cunoştinţele sale multor elevi, fiind profesor la Colegiul de Artă din Soroca, dar şi persoanelor care l-au rugat să-i înveţe în particular. „Într-o zi, a venit la mine un băiat de la sudul Moldovei, care văzuse lucrările mele la o expoziţie, şi m-a rugat să-l învăţ meşteşugul. Aproape o lună a deprins cu răbdare toate regulile… Acum pot să mă mândresc cu el, a devenit un meşter mare. Dar, din zeci de oameni care vor să înveţe, puţini ajung meşteri adevăraţi. Trebuie să ai o mare dorinţă, o imaginaţie bogată. Doar aşa reuşeşti”, este de părere meşterul.
Lucrările lui Grigore Voloşciuc au fost prezentate la diverse expoziţii din R. Moldova, România, Belarus, Rusia, unde au fost distinse cu numeroase diplome. Deloc întâmplător, la ultima ediţie a Concursului raional „Antreprenorul anului” a câştigat titlul „Cel mai bun meşter popular”.
Tatiana Zabulica,
Soroca
