Motivul din care, luni, dublul campion mondial la kickboxing Ion Şoltoianu l-a împuşcat în centrul capitalei moldovene pe fostul poliţist Ion Stratulat se păstrează încă ascuns. Prin culoare însă circulă trei versiuni. Unii spun că victima ar fi încercat să obţină acţiuni suplimentare în firmele fondatoare ale Centrului comercial „Elat” şi că în lumea interlopă se ştia că Stratulat va fi ucis. Alţii afirmă că disensiunile dintre cei doi ar fi fost generate de faptul că are loc o „redistribuire” a sferelor controlate de ei la „Universalbank”. A treia versiune e că Şoltoianu ar fi fost bodyguardul omului de afaceri Igor Basarab, omorât în 2010, iar Stratulat – cel care ar fi comandat sau chiar ar fi executat acel asasinat. Adică, ar fi vorba de o răzbunare… Indiferent de cauza omorului, se ştie că niciunul dintre cei doi nu era cheie de biserică.

Două omoruri, cu aceeaşi armă

Luni, la prânz, Ion Stratulat a venit, împreună cu un amic, să ia masa la terasa „Galaxy” din capitală, vizavi de Biblioteca Naţională. Fostul poliţist îşi stabilise acolo, la aceeaşi oră, o întâlnire cu Ion Şoltoianu, care a venit însoţit de şoferul său. Potrivit poliţiei, şoferul s-a aşezat însă la altă masă. Din relatările martorilor rezultă că, în timpul discuţiei dintre cei trei, pe neaşteptate, Şoltoianu ar fi trântit cu pumnul în masă, după care a scos pistolul şi a tras în Stratulat de două ori în piept şi o dată în cap. Apoi, s-a ridicat de la masă, a urcat în maşină şi a plecat, pe când şoferul său a rămas acolo, ulterior fiind reţinut. Peste două ore, Şoltoianu era deja în Transnistria.

Reprezentanţii MAI susţin că, pe tot parcursul nopţii următoare, au dus tratative cu persoane din anturajul lui Şoltoianu, pentru a-l convinge să nu părăsească ţara. A doua zi, el a anunţat MAI că se va preda. Însă nu a venit la Chişinău, ci a fost reţinut la Varniţa. Sportivul avea la el arma de model TT, cu cinci cartuşe, din care l-a împuşcat pe Stratulat. Poliţia afirmă că este vorba de acelaşi pistol cu care luptătorul l-a ucis, în 2003, în circumstanţe asemănătoare, pe interlopul Djambat. Singura diferenţă este că atunci arma era deţinută ilegal, iar acum Şoltoianu avea actele în regulă. Ca şi în anul 2003, Şoltoianu şi-a recunoscut doar fapta, nu şi vinovăţia. Ca şi atunci, el a declarat procurorilor că s-a aflat în legitimă apărare. Sursele noastre din poliţie ne asigură însă că respectiva ipoteză nu poate avea suport juridic, pentru că arma lui Stratulat a fost găsită la brâu, fără ca ea să fi fost scoasă din toc.

„Între cei doi a avut loc o discuţie lungă…”

„Înainte de crimă, între cei doi a avut loc o discuţie lungă” – atâta am putut afla de la Alexandru Jizdan, şeful Direcţiei servicii operative a MAI. Unele surse presupun că este vorba de o răzbunare pentru omorul lui Igor Basarab, care ar fi fost comis cu participarea lui Stratulat. Examinând însă alte dosare penale deschise până acum contra sportivului, se pare că o simplă răzbunare, fără substrat financiar, ar fi lipsită de sens. Apoi a apărut versiunea cu „Elat”-ul. Chipurile, Ion Stratulat, care deţinea 25% din cota-parte a firmei „Elat-Rentservice”, ar fi încercat să obţină mai multe acţiuni, pentru a prelua treptat controlul asupra Centrului comercial „Elat”.

În acest sens, Stratulat l-ar fi şantajat pe Şoltoianu – despre care se spune că ar proteja patronii centrului -, că, dacă i se va împotrivi, ar putea divulga unele acţiuni nelegitime comise de sportiv. Potrivit ultimei versiuni, încă nemediatizată, cei doi ar fi protejat şi două clanuri interesate în deţinerea controlului asupra băncii „Universalbank” şi ar fi ajuns la o neînţelegere totală. Deşi nu-i exclus ca toate cele trei versiuni să fie adevărate, e aproape cert faptul că omorul n-a fost pregătit din timp, ci a rezultat mai degrabă dintr-o răbufnire nervoasă a ucigaşului. Deoarece, fiţi de acord, un om care vrea să-l lichideze fizic pe altul poate găsi pentru aceasta zeci şi sute de alte metode şi locuri mai dosite, decât ziua în amiaza mare, în inima oraşului.

„Dumnezeu să-l ierte, dar era mai certat cu legea decât ucigaşul”

Ieri, după funeraliile lui Ion Stratulat, socrul său, cunoscutul general Nicolae Alexei, ex-director al Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi Corupţiei în perioada 1997-2001, a declarat presei că a fost vorba de un omor comandat. Totodată, generalul l-a criticat foarte dur pe procurorul municipiului Chişinău, Ion Diacov, pentru declaraţiile acestuia privind trecutul criminal al lui Stratulat. Să nu uităm că anume procurorul a relatat zilele astea presei că a fost martorul unui omor săvârşit de Stratulat.

Generalul Alexei

„Când lucra la Departamentul Anticorupţie, Stratulat urma să reţină un infractor. Înainte de aceasta, ofiţerii Departamentului au înconjurat casa de pe str. Armenească, unde se afla acela, blocându-i orice cale de a fugi. Dar Stratulat, în loc să-l reţină, l-a împuşcat în ceafă. Cum a trăit, aşa a şi murit”, ne-a spus Diacov… Această opinie e împărtăşită şi de alţi foşti sau actuali reprezentanţi ai organelor de drept. Iată ce ne-a spus un fost conducător al MAI din timpul guvernării comuniste: „Dumnezeu să-l ierte, dar Stratulat era şi mai certat cu legea decât ucigaşul. Şi el a ucis un om în centrul oraşului…”. Mai mult, într-o notă informativă a MAI despre activitatea Departamentului condus de generalul Alexei se arată că această instituţie activa prin abuz de putere, agresivitate, comportament inuman şi degradant faţă de persoanele reţinute. În document se atrage o atenţie sporită asupra înstrăinării ilicite a corpurilor delicte de către angajaţii Departamentului. Numele regretatului Ion Stratulat figurează într-un caz legat de comercializarea ilegală a 400 de tone de vin sustrase de la o întreprindere, „afacere” care a adus prejudicii enorme atât agentului economic respectiv, cât şi statului. Persoane influente în MAI la acea vreme susţin că Stratulat îşi permitea orice şi scăpa, de fiecare dată, basma curată, datorită faptului că era ginerele lui Alexei. „Deşi era poliţist, avea o fire de criminal. În acţiunile sale, certate cu legea, se folosea foarte des de numele socrului său”, afirmă unul dintre aceştia.

Ucigaşul e sportiv, artist, cântăreţ, poet, creştin…

Nu ştim cine este mai certat cu legea, dar, la capitolul dosare penale şi scandaluri, Ion Şoltoianu îşi depăşeşte victima. Dacă admitem că Stratulat a scăpat întotdeauna de pedeapsă, având unele relaţii în poliţie, Şoltoianu s-a bucurat, în egală măsură, şi de condamnarea, şi de simpatia publicului. Deşi e sportiv de meserie, este un adevărat artist. Potrivit ziarului „Adevărul”, Şoltoianu a jucat în cunoscutele filme ruseşti „Пираты ХХ-го века”, „Ахиллесова пята”, „Криминальное чтиво”, „Возвращение Титаника”, „Цыганы” ş.a. Fiind pasionat şi de muzică, a lansat şapte melodii cu muzică şi versuri proprii. Cântecul său, la care ţine cel mai mult, se numeşte „Я верю в Бога и в семью”. „Este jovial, are umor, iubeşte muzica, scena”, precizează acelaşi ziar. A fost campionul URSS şi campion al Europei la lupte corp la corp, vicecampion european la pancration şi dublu campion mondial la kickboxing. Este şi deţinătorul titlului mondial la box thailandez. Crede că a obţinut aceste succese doar datorită credinţei în Dumnezeu şi, înainte să intre în ring, spune „Tatăl Nostru”. În satul său de baştină – Ineşti, Teleneşti -, este respectat de toată lumea, iar strada centrală se numeşte Ion Şoltoianu…

A sechestrat 40 de oameni în Germania

Toate aceste merite şi calităţi se intersectează cu o fire impulsivă, agresivă şi, pe alocuri, criminală. Fiind un bun familist, Ion Şoltoianu a mers şi peste capete pentru a-şi întreţine familia. E foarte posibil că anume faima sa de sportiv şi artist l-a absolvit întotdeauna de puşcărie. Dar credem că a jucat un rol important şi faptul că sportivul a fost foarte loial tuturor guvernărilor.

Primul său conflict cu poliţia, despre care am aflat, datează din 1998. Ziarul „Ieşeanul” scrie că, în acel an, o grupare condusă de Şoltoianu l-ar fi răpit pe fiul, în vârstă de 16 ani, al unui om de afaceri, de la care au cerut în schimb 20 mii de dolari. În mod foarte ciudat, atunci Şoltoianu a scăpat de anchetă, iar în scurt timp a plecat în SUA. În 2003, aflându-se într-un cazinou din Chişinău, unde stătea la o masă cu autoritatea criminală Djambat, a scos arma – acelaşi pistol TT, deţinut ilegal pe atunci – şi l-a împuşcat pe acela în cap. A fost arestat pentru puţin timp, dar şi-a motivat omorul prin faptul că s-ar fi aflat în legitimă apărare. În cele din urmă, instanţa l-a eliberat.

La finele aceluiaşi an, aflându-se în Germania, împreună cu mai mulţi amici, a oprit un autocar în care erau circa 40 de persoane, pe care le-a sechestrat şi le-a ascuns într-un subsol. Prin şantaj şi ameninţări, a reuşit să obţină de la rudele victimelor câte 4000 de euro pentru fiecare om. Apoi, în timp ce autorităţile germane îl anunţaseră în căutare internaţională, a reuşit să fugă în România. A fost arestat la Iaşi şi extrădat nemţilor. Ghenadie Cosovan, ex-viceministru de Interne, ne-a spus că nu-i venea să creadă ochilor când l-a văzut apoi pe Şoltoianu la Chişinău: „Ştiam despre acest caz şi credeam că germanii îl vor aresta. De aceea, am rămas frapat când l-am văzut iarăşi în Moldova. Nu ştiu cum a scăpat, dar cred că organele de drept din Germania nu i-au putut demonstra vina”. În scurt timp după revenirea din Germania, Ion Şoltoianu a obţinut un nou titlu de campion mondial de kickboxing…

„Singura persoană care îl putea calma era aşa-zisul şofer”

Surse din poliţie, dar şi din unele localuri de noapte, vizitate frecvent de către Ion Şoltoianu, ne-au spus că şoferul cu care sportivul venise la terasa „Galaxy” îl însoţea pe acesta peste tot încă din 2003. Luptătorul a apelat la serviciile acestuia după ce-l omorâse pe Djambat, iar şoferul avea nu doar misiunea de a conduce maşina, dar şi de a-i stăpâni nervii sportivului…

„Când Şoltoianu se enerva, putea lovi în oricine. Uneori făcea prăpăd prin localuri. Singura persoană care îl putea calma era aşa-zisul şofer”, ne-au spus angajaţii unui local. Cu toate acestea, în prezent Şoltoianu mai are deschis un dosar penal, fiind învinuit de samavolnicie. Dacă, într-adevăr, motivul omorului lui Stratulat a ţinut de împărţirea unor acţiuni ale vreunei firme, dosarul în cauză ne face să credem că Şoltoianu s-a mai ocupat cu asemenea lucruri. Astfel, în iulie 2008, împreună cu mai mulţi „camarazi”, inclusiv doi dintre fondatorii firmei „NCU şi Co”, el l-ar fi ameninţat cu moartea şi l-ar fi maltratat pe cel de-al treilea fondator, Gheorghe Călăraş, forţându-l să le transmită 5% din cota-parte a firmei, în valoare de 240.000 lei. Materialele cauzei arată că, după ce a fost bătut, Călăraş a fost dus la un notar, unde a fost constrâns să-i facă o procură unei persoane care să-l reprezinte în toate instanţele. În aceeaşi seară, fiind ameninţat cu moartea, Călăraş a semnat un proces-verbal prin care îşi dădea acordul să-şi cedeze 5% din cota-parte a capitalului social unei anume persoane. Urmărirea penală pe acest caz continuă şi astăzi. Corneliu Bratunov, şeful Direcţiei urmărire penală pe cazuri excepţionale a Procuraturii Generale, ne-a spus că a aflat despre alte dosare contra lui Şoltoianu şi urmează să le verifice.

„Spunea că o să mă taie bucăţele şi îmi va da foc”

Un alt dosar penal contra lui Şoltoianu a fost clasat în vara anului curent. N-am înţeles precis care sunt motivele, însă mărturiile victimei, Iurie Dimitriu, care în prezent e plecat din RM, sunt zguduitoare. Acesta susţine că, în 2008, nu-şi putea primi o datorie de 500 mii USD de la Oleg Nirca (apropo, finul de cununie al lui Artur Reşetnicov). Ştiind că Şoltoianu îl cunoaşte pe Nirca, Dimitriu l-a rugat pe sportiv să-l convingă pe acela să-i întoarcă banii. La scurt timp, luptătorul l-a anunţat că Nirca poate să-i întoarcă doar 200 de mii şi i-a propus din start 50 de mii. „Mi-a spus că-mi dă banii de la el şi că nu-i va cere înapoi niciodată, chiar dacă Nirca nu-şi va respecta promisiunea. Dar a trecut timpul şi mi i-a cerut… Mi-a spus că, dacă nu pot să-i întorc banii, să-l bat pe Nirca astfel, încât acesta să decedeze în două-trei zile”, declara procurorilor Dimitriu. El spune că a fugit în Rusia de frică, fiind şantajat şi ameninţat de către Şoltoianu, care-i spunea că-i va da foc şi-l va îngropa de viu. Apoi a plecat în România. Însă, la 17 februarie 2011, pe când se afla la Chişinău, a fost prins de oamenii lui Şoltoianu. Când sportivul a venit la faţa locului, l-au urcat pe Dimitriu cu forţa într-o maşină. „Şoltoianu mă bătea şi îmi spunea că mergem în pădure, unde o să mă taie bucăţele şi îmi va da foc”, îşi aminteşte victima. Au ajuns la o bază de metal de pe str. Petricani, unde Dimitriu a fost dus în cabinetul directorului. „Mi-au scos tot ce aveam în buzunare. Intrând, Şoltoianu m-a lovit de la spate şi am căzut pe un pat. Le-a spus prietenilor lui să aducă de afară o ţeavă metalică – să nu-şi fărâme pumnii cu mine. I-au adus o ţeavă de aproape 1,20 metri, cu care a început să mă lovească peste mâna şi umărul drept, picioare şi sub coaste. Repeta că mă omoară şi mă îngroapă, fiindcă nu-i întorc banii… Până la urmă, ne-am înţeles să-i întorc câte 10.000 de euro pe lună”. Dimitriu afirmă că i-a dat chiar atunci 2000 de euro, însă Şoltoianu i-a spus că aceşti bani nu fac parte din datorie şi sunt o mulţumire că-i permite să plece. Victima spune că i-a promis atunci că-i va întoarce banii doar ca să scape viu… Presiunile ar fi continuat, probabil, dar Iurie Dimitriu a depus la poliţie o cerere, în baza căreia a şi fost intentat dosarul. Deşi Şoltoianu se declară nevinovat, expertiza medico-legală arată următoarele traume suportate de Dimitriu: „fractura unei coaste, comoţie cerebrală, echimoză masivă pe toată suprafaţa braţului drept, pe faţă şi altele”… Ulterior, Dimitriu a fugit din ţară, de frică. Interesant e şi faptul că unele întâlniri dintre Şoltoianu şi Dimitriu, dar şi alte persoane implicate în acest caz, au avut loc la terasa Centrului „Elat”… Am încercat să dăm de Oleg Nirca, dar acesta nu a răspuns la telefon.

Ion Stratulat

„La luptători, reacţia muşchilor prevalează raţiunii”

Nu ştim dacă astea sunt toate dosarele deschise contra lui Ion Şoltoianu sau doar câteva. Totodată, nu excludem faptul că luptătorul a reuşit să scape de pedeapsă datorită performanţelor sale sportive de invidiat. Unii anchetatori ne-au şoptit că, de fiecare dată când pe numele sportivului a fost pornit vreun dosar penal, el a cerut sprijinul tuturor factorilor de decizie din ţară, care de regulă îl tolerau. Întrebat de noi de ce până acum Şoltoianu n-a fost tras la răspundere şi dacă s-a bucurat de protecţia ex-ministrului de Interne, Gheorghe Papuc, Ghenadie Cosovan ne-a răspuns: „Eu cred că toţi se uitau că e sportiv de carieră, care aducea lauri ţării. Poate că avea unele relaţii, dar n-a avut tangenţe cu MAI şi n-am auzit ca cineva să-l protejeze. Eu îl cunosc pe dumnealui şi cred că se fac şi multe legende în jurul lui… Dar ştiu şi că, la sportivii de performanţă, mai ales la cei care practică luptele marţiale, reacţia muşchilor, adică a mâinilor şi picioarelor, prevalează raţiunii…”.

Ministrul de Interne, Alexei Roibu, consideră că unul dintre motivele săvârşirii crimei de la „Galaxy” este faptul că Şoltoianu avea drept de portarmă. Potrivit ministrului, sunt strict necesare schimbări în legislaţie, pentru ca celor care măcar o dată au folosit arma, rănind sau lipsind pe cineva de viaţă în circumstanţe îndoielnice, să le fie retras neapărat acest drept. „Omul care a împuşcat o dată nu trebuie să mai aibă armă, că o să împuşte şi a doua oară. Ceea ce s-a demonstrat luni…”, spune ministrul.

Ion Şoltoianu: „Mă tem doar de Dumnezeu!”

Mai multe surse din instituţiile de drept consideră că, de fapt, consecinţele omorului de luni vor fi două. Prima: Şoltoianu va fi arestat pentru puţin timp, după care va fi eliberat; este posibil ca ulterior să mai obţină un titlu de campion mondial şi lumea să-l admire din nou. A doua: dosarul cu privire la asasinarea lui Basarab va fi clasat în legătură cu moartea lui Stratulat, care ar fi fost suspectat de această crimă. Toate se vor uita şi viaţa va merge înainte.

Cu toate acestea, procurorul Bratunov consideră că Şoltoianu n-ar trebui să fie eliberat şi că „din partea noastră, vom face tot posibilul să nu se întâmple aşa ceva”. De aceeaşi părere este şi ministrul Roibu: „Eu n-am obiceiul să fac lucruri rele, să protejez criminali. Aşa ceva nu e corect nici după statut, nici în faţa lui Dumnezeu”. Menţionăm că, atunci când i-a fost deschis unul dintre dosarele pomenite mai sus, Ion Şoltoianu a declarat pentru un post de televiziune de la Chişinău: „Mă tem doar de Dumnezeu!”. Nu ne rămâne decât să aşteptăm şi să vedem cu cine va fi Dumnezeu de data aceasta…