Late și joase, cu ferestre mici din lemn, cu broderii la marginea acoperișului, pictate în special cu albastru. Apoi gardurile simple, mai ales cele din lemn sau cele din piatră.
Într-o arhitectură aparte se înscriu și bisericile. Cu două turle, una simplă, iar cealaltă cu acoperiș bulb de ceapă – cum i se mai spune în popor. Apoi troițele de la intersecții. Am văzut câteva troiţe vechi de o frumusețe incredibilă. Cum este crucea din capătul Trebujeniului: din lemn vechi înnegrit, un bazorelief stilizat, cu o anexă în care, din același lemn, se păstrează ciocanul, cuiele, sulița, buretele. Cred că e una dintre cele mai frumoase cruci pe care am văzut-o vreodată şi vă recomand să mergeţi să o vedeţi când aveţi drum prin Trebujeni.
Însă în dulcele stil moldovenesc (bazat pe „stroică”) aceste frumuseți tradiționale încep să fie umbrite de obiecte din ce în ce mai urâte. Nu am treabă dacă cineva își vopsește casa roz cu picățele și nici nu spun că toți cei care își contruiesc o casă ar trebui să o facă în stil tradițional. Dar când se ridică un monument în spațiul public, fie el o simplă troiță, ar trebui să existe o comisie de estetică. Un artist plastic, un iconograf, un etnolog.
Răscrucile Moldovei s-au umplut de cruci cu două fețe. Făcute din marmură (falsă sau nu), lăcuite să sclipească în lumina soarelui. Mi se par înfricoșătoare. O cruce cu doi Hristoși. Pe față și pe dos. Mă gândesc cu groază la ziua în care vor fi câte patru îndreptați spre cele patru puncte cardinale. Urâte, lucioase și necanonice. Pentru că în ortodoxie nu se folosesc sculpturile și reprezentările în volum (cu excepția bazoreliefului). Statuetele sunt foarte prezente în Biserica Romano-Catolică. Dar și acolo sunt frumoase, lucrate de specialiști și sigur nu au două fețe.
Există cruciulițe din lemn cu două fețe. Însă de obicei sunt gravate, nu în volum, iar cele două fețe au scene diferite. În cele mai multe cazuri pe o parte e reprezentată răstignirea, iar pe cealaltă Botezul Domnului. Sunt foarte frumoase și nu vezi, din orice unghi le-ai privi, doi Hristoși răstigniți de aceeași cruce.
Sper ca cei responsabili cu spațiul public să se sesizeze. Să realizeze că spațiul public e o carte de vizită și că nu e posibil să îl umplem cu statuete ieftine și urâte. Iar cei care văd în troițe mai mult decât un obiect estetic ar fi bine să respecte canonul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
