La Chișinău e agitație: circulă „pe surse” un draft de strategie culturală națională, întinsă pînă în 2030, comisionată (sau nu) pe tăcutelea (sau nu) unui galerist rus, trăitor în Muntenegru, căruia i s-a dat pe repede-nainte (sau nu) cetățenia moldovenească.
Marat Ghelman, colecționar și galerist rus, s-a născut și a crescut la Chișinău, dar nu a mai avut de-a face cu Moldova încă de pe vremea cînd ea nu exista ca stat independent (a plecat la Moscova în 1990). A făcut o frumoasă carieră în Federația Rusă (numele lui e legat de orașul siberian Perm), la început în strînsă colaborare cu partidul Rusia Unită a lui Putin, cu care, însă, bunele relații s-au stricat în 2014, după invadarea Crimeei și strîngerea șurubului moscovit. De atunci, Marat Ghelman locuiește și lucrează în Muntenegru, timp în care nu pare să fi fost preocupat de Republica Moldova.
În decembrie 2021, Ghelman a fost declarat „agent străin” de către autoritățile ruse. Pe 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina. În martie 2022, Muntenegru, țară cu aspirații europene, a înăsprit regimul de ședere în țară a cetățenilor ruși. Pe 17 iunie 2022, președinția moldovenească informa că Maia Sandu s-a întîlnit cu Marat Ghelman, venit să se (re)familiarizeze cu mediul cultural de la Chișinău:
„Interlocutorii au vorbit despre integrarea țării noastre în circuitul cultural european, prin dezvoltarea unor platforme artistice inovatoare ce le-ar oferi tinerilor creatori din Moldova oportunitatea de a se afirma acasă”. În aceeași zi, publicația moldovenească newsmaker.md îl cita pe Ghelman cu următoarea declarație: „Ieri am redobîndit cetățenia Moldovei, iar astăzi președinta Maia Sandu mi-a înmînat pașaportul” – contrazis rapid de Administrația prezidențială, care preciza că „Ghelman a redobîndit cetățenia în procedură obișnuită, iar la întrevederea cu șefa statului deținea deja pașaportul moldovenesc”. (Termenul „redobîndire” e dubios în privința cetățeniei moldovenești: nu a existat niciodată o cetățenie statală moldovenească înainte de 1991, iar Ghelman nu a avut așa ceva niciodată.)
Nu e o jignire să constatăm că deținerea cetățeniei moldovenești (procedura obișnuită merge la Moldova cu o viteză care, în România, ne umble de admirație) îi rezolvă lui Marat Ghelman problemele administrative din Muntenegru, e destul de clar asta, în actualul context. Ce este mai puțin clar e cum a ajuns Marat Ghelman să fie parte a unei întreprinderi din care a rezultat un document (în rusă și română) care propune Statului moldovenesc, pe lîngă înregimentarea într-o vastă acțiune de atragere a milioane de turiști interesați de artă, un fel de inițiativă de colonizare rusă a Moldovei.
Chișinăul a fost mereu un punct de oprire pe harta turneelor făcute de artiștii ruși. Ceea ce s-a schimbat după 24 februarie 2022 e că harta în cauză s-a restrîns semnificativ, iar Republica Moldova e, acum, una dintre puținele destinații posibile pentru performeri ca soțul Allei Pugaciova sau o pleiadă de alți oameni de cultură neprietenoși cu regimul Putin, deținători de pașaport rusesc. Dintr-odată, cei mai cunoscuți artiști din Federația Rusă descoperă atracția irezistibilă a Chișinăului – pe 24 octombrie vine chiar dramaturgul Ivan Vîrîpaev, pentru o întîlnire cu studenții de la Facultatea de Artă Teatrală și o lectură la Teatrul Cehov (de limbă rusă). Vîrîpaev, care, altminteri, n-a pus piciorul în Moldova înainte de 24 februarie 2022.
Iar propunerea de „concept al politicii culturale” pentru Moldova care circulă acum, informal, dar cît se poate de real, în mediul artistic moldovenesc, și despre care informațiile sînt că a fost scrisă de Marat Ghelman, propune, practic, să transforme fosta republică sovietică într-un hub pentru „rușii proeuropeni” și „casă” pentru cîteva universități rusești cu „150 de profesori”, viitori beneficiari de „vize umanitare”.
Să cităm din acest document:
„Nu încape îndoială că pentru țară principala prioritate este dezvoltarea culturii de limbă română. Cu toate acestea, o bună parte din cetățeni consideră că rusa este limba lor maternă, chiar dacă în procesul de comunicare și la serviciu vorbesc româna. Astăzi, din cauza războiului, aceste persoane s-au pomenit în cadrul unei false alternative: fie Rusia, cu toată această «Lume rusă» sîngeroasă, dar și cu dragii de Tolstoi și Cehov, fie Europa, cu Cаncel Russian Culture. Pentru țară ieșirea din această situație este foarte simplă și evidentă. Spațiul informațional trebuie să fie umplut cu reprezentanți proeuropeni ai culturii ruse. Ei vor explica cît se poate de bine că anume în Rusia astăzi sînt contramandate spectacole ale regizorilor ruși Krîmov și Serebrennikov, de pe rafturile librăriilor sînt scoase cărțile lui Akunin și Bîkov, sînt interzise concertele lui Grebenșcikov și Oximiron. СловоНово – este principalul eveniment al diasporei ruse din lume. Pentru a nu îngreuia acest document, vă propunem să vă familiarizați cu tema respectivă pe www.slovonovo.me. În Moldova putem traduce acest subiect ca un for al culturii ruse europene, iar procesul în cauză poate fi impulsionat de proiectului moldovenesc care deja a demarat – ПРОчтение, prin prezența permanentă și manifestarea în Moldova a rușilor proeuropeni. Acesta poate lua forma unui parteneriat public-privat. Spre exemplu, statul oferă pentru activitatea forului Palatul Național «N. Sulac», celelalte necesare vor fi găsite de organizatori de sine stătător”.
Probabil că autorul acestui text are și o definiție administrativă a „rușilor proeuropeni” – să nu se trezească la granițe cu zeci de mii de cetățeni ruși cu vocație autodeclarat europeană care redescoperă generozitatea fostelor periferii sovietice.
Să cităm din nou:
„Ideea unei universități virtuale cu predare doar online era vehiculată de mult. Coronavirusul a transformat-o realitate. În acest scop au fost create softuri moderne. În fine, distrugerea Școlii Superioare de Economie din Moscova și a Universității Libere Europene de la Sankt-Petersburg au făcut ca acest proiect să devină realitate. În prezent putem vorbi de o instituție în care lucrează full-time și part-time 150 de profesori. Este un proiect de succes care, în virtutea diferitelor circumstanțe, a ajuns la necesitatea de a «coborî la pămînt», a alege țara de bază pentru relocarea profesorilor și soluționarea chestiunilor cu privire la legalizarea activității. Dacă va fi stabilită colaborarea dintre Moldova și universitatea în cauză, țara va obține o expertiză temeinică, în persoana corpului profesoral, în diverse domenii și va atrage atenția comunității universitare internaționale. Pentru realizarea acestui proiect nu sînt necesare investiții, edificii, trebuie soluționată doar problema cu privire la legalizare și urmează a fi instituită posibilitatea unei vize umanitare pentru oamenii de artă și de știință”.
Adevărul e că e nevoie de atragerea, prin vize umanitare, de sînge intelectual proaspăt în Moldova: o parte considerabilă dintre artiștii moldoveni sînt migranți în Europa, cel puțin două festivaluri importante de film (printre care Moldox, de documentar, inițiat de Max Cîrlan, acum rezident în Grecia) sînt organizate de moldoveni plecați din țară și cu bani europeni. Artiștii vizuali Pavel Brăila și Ghenadie Popescu lucrează aproape doar în străinătate. Nicoleta Esinencu face teatru – despre Moldova – în Germania. Cercetătorul și scriitorul Petru Negură probabil nu se mai întoarce nici el din Germania. Iar lista e mai lungă decît propunerea de concept a lui Marat Ghelman. Bani (și spații) de la Statul moldovenesc pentru cetățenii ruși care vin să facă artă în Moldova – iată soluția!
Într-o postare din 19 octombrie (după ce în social media apăruseră reacții la documentul atribuit lui Ghelman), de pe pagina de Facebook a Ministerului Culturii, ministerul că, „recent”, „a primit un Concept de politici culturale din partea unui grup de inițiativă pentru crearea unor noi platforme culturale. Conceptul a fost dezvoltat de către managerul cultural Marat Ghelman” – introducînd această informație printre alte exemple, daneze și britanice, de sprijin pentru realizarea unei strategii. Adică Marat Ghelman și alți cetățeni, cumva, nu se știe de ce, au făcut ceva, nesolicitat, dar care a pătruns arcanele administrative pînă la cele mai înalte niveluri de decizie, iar propunerea lor va fi „dezbătută”.
Ministerul e deschis, spune, să vină oricine cu propuneri. Doar nu neapărat să cheme el sectorul cultural moldovenesc, inclusiv pe cel plecat în bejenie, să-l întrebe de ce are nevoie și să și caute soluții pentru aceste nevoi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
