Grăsimea protejează animalele de temperaturile scăzute, dar nu numai acţionând ca strat izolator. La începutul anilor 1990, oamenii de ştiinţă au descoperit că, la şoareci, temperaturile scăzute determină anumite celule adipoase, dintr-un tip special de ţesut numit grăsimea brună, să elibereze energie sub formă de căldură.
Reacţia a fost considerată un răspuns indirect la stresul fiziologic produs de temperaturile scăzute. Celulele senzoriale din organism informează creierul asupra scăderii temperaturii, iar creierul secretă norepinefrină care, stimulând anumiţi receptori specializaţi, determină celulele din grăsimea brună să se activeze, generând căldură.
Grăsimea brună există şi la oameni, având aceeaşi capacitate de a genera căldură atunci când temperatura ambiantă e mai scăzută decât temperatura normală a corpului. Spre deosebire de grăsimea albă, care se acumulează în zona abdomenului şi este asociată cu creşterea riscului bolilor cardiace şi al diabetului, grăsimea brună se întâlneşte în proporţie mai mare la persoanele mai zvelte şi pare să protejeze organismul împotriva apariţiei diabetului. În grăsimea brună, generarea căldurii depinde de o proteină numită UCP1, despre care se crede că ar fi implicată şi în protecţia împotriva diabetului.
Explorând acest mecanism metabolic, oamenii de ştiinţă de la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard au descoperit că obişnuitele celule din grăsimea albă au şi ele însuşiri surprinzătoare.
În cadrul studiului, mai multe tipuri de celule adipoase – albe, brune şi „bej” – au fost expuse la temperaturi cuprinse între 27 şi 39 de grade Celsius, pentru durate de timp variabile: 4 ore, 8 ore sau chiar până la 10 zile.
Celulele adipoase albe şi bej au răspuns puternic la scăderea de temperatură: nivelurile de UCP1 s-au dublat în interval de 8 ore, revenind la normal când temperatura a fost readusă la 37 de grade C.
În schimb, în celulele adipoase brune nu a fost observată vreo modificare a nivelului de proteină UCP1, sugerând că expunerea la temperaturi scăzute nu activează celulele adipoase brune prin acest mecanism.
Iar celulele din grăsimea albă provenite de la şoareci cărora le lipseau receptorii pentru norepinefrină erau totuşi capabile să reacţioneze la scăderea temperaturilor prin mărirea nivelului de UCP1, arătând că acest mecanism de generare a căldurii este specific acestui tip de celule şi independent de sistemul nervos simpatic, care este implicat în mecanismul de generare a căldurii în grăsimea brună.
Cel mai surprinzător rezultat este descoperirea faptului că aceste celule adipoase albe pot percepe direct scăderea de temperatură şi pot reacţiona rapid la ea, aşa că întrebarea următoare, spun cercetătorii, ar fi: cum putem manipula această capacitate? Rezultatele confirmă, totodată, că ţesutul adipos constituie o parte a corpului mult mai flexibilă, mai adaptabilă decât s-a crezut multă vreme.
Sursa: descopera.ro
