Cum recunoaștem dragostea

O antologie ce cuprinde, prin strădania părintelui Dumitru Stăniloae, esența învățăturii a treizeci de sfinți părinți, în decurs de un mileniu.

Un cuvânt despre dragoste, de o frumusețe deosebită, a aceluiași Talasie Libianul despre care vorbeam săptămâna trecută, ne spune: „Dragoste deopotrivă față de toți a câștigat acela care nu pizmuiește pe cei strădalnici, iar de cei răi are milă” (Filocalia, IV, Talasia Libianul, suta întâi, 78).
De multe ori am încercat să înțelegem ce este dragostea pentru aproapele, cum putem iubi toți oamenii, cum se manifestă această dragoste. Și de fiecare dată ne-am răspuns după pricepere. Sau am căutat răspuns la cei mai învățați decât noi. Însă Avva Talasie ne dă acest răspuns lămuritor și cât se poate de simplu.

Ce înseamnă să nu pizmuim pe cei strădalnici? În primul rând, lămurim că pizma îmbracă de multe ori haina judecății. Spunem: lasă că nici cutare nu e ușă de biserică, am auzit eu că a făcut un anumit lucru! Vedem virtutea la aproapele nostru și ne deranjează că e mai „cuvios” decât noi. Atunci începem să îi căutăm nod în papură: la vârsta lui puteam și eu face totul de ochii lumii, am auzit eu ce păcate are etc. Când avem astfel de gânduri, înseamnă că nu avem dragoste, că îi pizmuim pe cei care se străduiesc să fie buni creștini.

Cuvintele „iar de cei răi să avem milă” știm foarte bine ce înseamnă. Aici e necesar doar să spun că mila trebuie să se manifeste într-un fel sau altul. Nu poți spune că ai milă, când în tine nu se schimbă nimic la necazul sau la căderea aproapelui. Te doare sau nu când vezi că cel rău își riscă sufletul? Te rogi pentru el? Încerci să nu îi răspunzi cu asprime?

Din păcate, mulți dintre noi confundăm mila cu disprețul. Însă în timp ce mila e dovada iubirii, disprețul e exact lipsa iubirii. Dacă mila noastră se traduce prin sentimente exprimate astfel: dă-l în vai de el de amărât, uite, săracul, ce a ajuns, ce a făcut băutura din el, păi nu se gândea el la bătrânețe când era tânăr etc., înseamnă că avem dispreț, nu milă.

Cum foarte bine știm, mila se manifestă prin sprijin real și prin rugăciune. Dacă în inima noastră e loc de milă pentru păcătos, ne învață Talasie, și bucurie pentru cel mai virtuos decât noi, înseamnă că am dobândit dragostea. Să urmărim cu atenție mișcarea inimilor noastre ca să ne cunoaștem măsura dragostei și să nu încetăm să devenim din zi în zi mai buni, mai iubitori.