De exemplu, pagina impunătorului Teatru Naţional de Operă şi Balet www.nationalopera.md, poate fi accesată în limbile română, rusă şi engleză şi prezintă multe informaţii despre istoria teatrului, despre repertoriu, artişti, solişti, turnee, spectacole ş.a.m.d. Există aici şi o rubrică inedită, intitulată „Întâmplări cu haz”, care conţine istorioare/anecdote despre o serie de personalităţi celebre din lumea muzicii, cum ar fi Verdi, Mozart, Ceaikovski, Beethoven, Wagner şi alţii.
Or, lectura textelor în limba română se transformă imediat din haz în necaz, căci acestea, fiind traduse din limba rusă, sunt pline de toate inepţiile, gafele şi erorile posibile şi imposibile ale unui lucru făcut de mântuială. Într-un text de numai câteva rânduri despre Rossini, găsim tot spectrul de perle, despre care am putea spune doar no comment: „neprivind la aceia, că Rossini scria…”, „uvertura către opera”, „la atras, la închis, v-a ieşi, v-or cădea”, „uverturei, închisoarei”, „le spunea celora care”, „să-l aruncaţi pe însuşi compozitor”, iar o lucrare a lui Rossini este numită cu nonşalanţă chiar ruseşte, „Soroca-Vorovca”, aceasta fiind, de fapt, „Coţofana hoaţă”.
Sunt adevărate şarade formulările traducătorului care scrie la întâmplare, cum îi trăsneşte prin minte: „Bart s-a aşezat la pianul cu coada şi a jucat melodia… Nu au trecut nici două săptămâni cum aceasta s-a auzit în tot oraşul. Aşa chemând admiraţia tuturor”; „Când au dat cortinele în jos”; „Leoncavallo dorind să glumiască a zis: – Permiteţi-mi, stimate să nu fiu deacord cu dumneavoastră”; „Pentru aceia dragii mei, că publicul este format în aşa mod, că nu v-or crede şi v-or hotări că sunt un lăudăros, s-au vor crede dar vor socoti opera mea rea, pentru că am scris-o repede şi nu am depus stăruinţă… Singuri înţelegeţi că în ambele momente v-oi fi în pierdere!” şi multe altele.
Toate textele în limba română arată ca un câmp minat: la fiecare pas dai peste greşeli elementare de ortografie şi de punctuaţie, peste fraze halucinante cu o topică mutilată în fel şi chip, peste tot genul de absurdităţi care ar putea stârni zâmbetul, dacă nu ar reflecta o realitate atât de tristă: responsabilii de această pagină calcă în picioare limba română, uitând probabil că, pentru a face artă, este nevoie nu doar de voce puternică şi picioare viguroase, dar şi de cap pe umeri.
Irina Condrea, doctor habilitat, conferenţiar universitat la USM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
