Recent, treceam pe lângă terenul de lângă Circ, teren despre care încă de pe vremea pseudopremierului Tarlev ni se spunea că va fi un mega-stadion național, un stadion pe care selecționata și echipele noastre de club ar putea să joace meciurile internaționale, fără a fi nevoite să plece la Tiraspol. Păi uite, treceam zilele trecute pe lângă inexistentul stadion și mare mi-a fost mirarea să-l văd îngrădit de câteva banere patriotice cu sigla unei benzinării. Mi-am dat seama că în loc de primul stadion național vom avea a 5123-a benzinărie națională. Se vede că nu ne ajung benzinării. Se vede că sărmanii șoferi au de făcut kilometri întregi, conducând mașina printre multitudinea de stadioane, terenuri de joacă, terenuri de sport și parcuri care au împânzit Chișinăul. Nu se mai poate așa, fraților! Opriți expansiunea sportului, pentru că sportul este dușmanul businessului. În primul rând, pentru că sportul pe stadioane e gratuit. În al doilea rând, pentru că sportivii sunt sănătoși, nu umblă prin spitale, nu cumpără medicamente și nu aduc bani în buget. Altă treabă e benzinăria. Nu doar că e o afacere profitabilă (mai ales când pui prețuri înzecite), dar mai și poluează. Iar poluarea îmbolnăvește cetățenii, iar cetățenii bolnavi cumpără medicamente. Profit curat, ce naiba. Așa că dă-i cu benzinăriile și defrișările. Și dă-l dracului de sport.
Recent, încă o știre ilariantă mi-a făcut ziua. Tripla campioană europeană și dubla vicecampioană mondială la lupte libere Mariana Eșanu a fost nevoită să împrumute bani ca să ajungă la Jocurile Olimpice din Rio. Frumos! Și nu era vorba de o sumă enormă, doar 5000 de euro. O sumă pe care un fecioraș de oligarh o dă pe o sticlă de șampanie, o sumă pentru care „mecenații” de la noi nici nu clipesc din ochi. Însă printre miile de deținători de mașini de lux și sutele de oligarhi și oligărhași mai mici nu s-a găsit niciunul ca să o ajute pe Mariana. Pentru că nu e profitabil, pentru că e vorba de sport, iar sportul nu ține de domeniul elitei și a luxului. Așa că sportul moldovenesc rămâne unde este, în glodul și colbul benzinăriilor. Iar viitoarele generații care se vor sufoca în această țară ne vor spune mulțumesc nouă, bișnițarilor, celor care am distrus și ultima rămășiță de natură. Auzisem cândva o vorbă: în momentul în care va dispărea ultimul pește din ocean și ultimul copac din pădure, lumea va înțelege că nu poate mânca bani, însă va fi prea târziu. Așa că deprindeți-vă de pe acum, începeți să rumegați lei, dolari și euro. Și dă-l în mă-sa de sport moldovenesc. Nu e la modă și nu e profitabil.
