2. Unii judecători de la noi, care protejează evident infractori foarte periculoşi şi le tergiversează dosarele penale până la infinit, urmărind probabil să se ajungă la expirarea termenului de prescripţie a acestor cauze, să le claseze şi să se spele pe mâini. De exemplu, un inculpat a prezentat instanţei (suntem în luna iunie!) un certificat de boală, datat cu luna aprilie… La care judecătorii n-au avut nicio pretenţie! Sunt convins că nu greşesc dacă afirm că numai nişte magistraţi mituiţi îşi permit să procedeze astfel.
3. Unii taximetrişti de la noi, care îţi răspund cu insistenţă la întrebări în limba rusă, deşi, în timpul călătoriei, discută la telefon în română. Iar când îi întrebi de ce sunt atât de bădărani, te întreabă ca nişte proşti: „Cio?”…
4. Unii oameni la care poţi să ţii ca la ochii din cap, dar care să te depărteze pentru totdeauna de ei printr-o singură frază. Şi nu e deloc neapărat ca fraza să sune urât sau să conţină vreun cuvânt indecent, ci pur şi simplu să-ţi dai seama câtă minciună conţine.
5. Un bărbat pe care l-am întâlnit într-o zi aproape de casa mea şi care plângea în hohote pe o bancă. L-am întrebat ce-a păţit şi mi-a spus că a luat cu împrumut de la un vecin 200 de lei, ca să-i cumpere un cadou fiicei sale, de ziua ei de naştere, însă… i-a pierdut. Înecându-se în lacrimi, îmi spunea că fiica nu-l primeşte în casă fără cadou, pe când el este şomer şi bolnav, şi nu mai are decât doi lei…
Despre unele dintre acestea, dar poate că şi despre altele am să încerc să vă povestesc săptămâna viitoare, dacă totul va fi bine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
