Istorie

Davai ceas, davai palton… sau ororile comise de ruși la noi în țară

“Davai ceas, davai palton”… este, poate, cea mai interesantă radiografie a unui popor rătăcit definitiv în istorie. Ororile săvârșite de soldații ruși se află scrise în numeroase dosare de anchetă păstrate la Arhivele Statului. Dar dincolo de ele, micile “măgării și găinării” au reprezentat o sursă inepuizabilă de satiră pentru cupletele de la…. Teatrul Cărăbuș.

În 1944 “eliberatorii” sovietici au cutremurat țara de-a lungul și de-a latul. Atrocitățile comise de soldații ruși au rămas în memoria colectivă, iar poveștile pe care ni le-au transmis bunicii și străbunicii noștri vor lăsa urme în istorie pentru ca generațiile care vor veni să știe prețul plătit de ei pentru integritatea țării și a neamului românesc. Scriitorul Mihail Sebastian scria în 1944: „Soldații ruși violează femei, opresc mașini în stradă, dau jos pe șofer și pasageri, se urcă la volan și dispar. Magazine prădate. După-masa, la Zaharia, au năvălit vreo trei și au răscolit casa de fier, de unde au luat ceasornice (…) azi-dimineață o tanchetă sovietică fugărind o mașină particulară pe care voia s-o confiște. Incidentele de stradă continuă. Trecători busculați ca să dea ceasul. Ceasul e ideea fixă a soldatului rus’.

1944, Marele Stat Major aducea la cunoștința Președinției Consiliului de Miniștri următorul raport:

„Transportându-mă în județul Gorj la 15.IX.1944 pentru executarea misiunii ordonate de Dvs. cu nr. 65944/1944, am onoarea de a vă raporta cele constate:

  1. Jafurile, tâlhăriile, silniciile, violurile și chiar omorurile sunt în continuare. Elementele de coloane și elementele izolate s-au revărsat în toată zona, după prădăciuni și nelegiuiri (…)
  2. (…) Populația înfricoșată a părăsit satele, luând drumul bejaniei prin păduri.

„Trupele ruse comit jafuri și violențe pe întreg teritoriul țării. Prin satul Breaza a trecut prima coloană de circa 60 căruțe ieri, 2 Sept., orele 20. S-au îmbătat și au comis prădăciuni. Echipe armate au ridicat 21 autovehicule din parcul capturii; au anunțat că revin să ridice și restul.
Se ridică orice auto întâlnit pe șosele. Ȋn cazărmi s-au spart magaziile luând ceea ce le trebuie. Restul s-a distribuit populației civile. Nu ne putem opune în nici un fel.
D.O.
Șeful de Stat Major, Colonel Zotter’

(Arhiva Ministerului Apărării Naționale, fondul Microfilme, r.P.II, 2 257, c. 396. Documentul a fost publicat în „Revista de Istorie Militară’ nr. 6/1994)

Davai ceas, davai palton…

În acea perioadă marele actor interbelic, inegalabilul Constantin Tănase a scris un celebru monolog prin care satiriza apucăturile soldaților ruși aflați pe teritoriul României. Dincolo de violurile și crimele pe care le săvârșeau în nordul țării, rușii aflați în București, opreau oamenii pe stradă ziua în amiaza mare și sub amenințarea pistolului spuneau: „Davai Ceas!’

Constantin Tănase:

„Rău a fost cu «was ist das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă si moșie
Harașo, tovărășie
!’

După ce-și termina monologul, aplauzele nu se mai opreau! Despre aceste reprezentații și hohotele de râs pe care le stârnea s-a auzit până la cel mai înalt nivel, iar după mai multe reprezentații Constantin Tănase a fost arestat, amenințat cu moartea și i s-a ordonat să nu mai spună acele versuri.

S-au înșelat amarnic! Pentru că la următorul spectacol Tănase a apărut pe scenă într-un palton larg și lung, iar pe brațe avea de sus până jos ceasuri de mână. De la prima apariție pe scenă în felul acesta, spectatorii l-au aplaudat frenetic, deși actorul nu a scos o vorbuliță. Apoi și-a deschis paltonul, unde pe căptușală era prins un imens ceas cu pendulă. Arătând către pendulă, a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac’.

După două zile, la un an de la intrarea rușilor în București, marele actor era mort.

S-a spus imediat că actorul ar fi fost ucis de către armata sovietică. Nepotul său, Tănase Radu Constantin a declarat că actorul a făcut un blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi. (Ce fel de medic i-a dat această indicație??)

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Ioana Crețu

Ioana Crețu este o jurnalistă specializată în politică, economie și relații internaționale.

1 comentariu

  1. Da, asa mi s-a povestit si mie, copil fiind. Asa gandeam si eu si asa credeam ca gandesc si moldovenii – pana la prima mea vizita in RM, prin 2006, cand am avut marea surpriza sa aflu ca am fost total gresit informat de cartile de istorie, de internet si de catre rudele mele basarabene, rude foarte apropiate, fugite in Romania in timpul razboiului ca sa scape de urgia sovietica. In loc sa fiu imbratisat ca un frate, mi s-a spus ca fac parte dintr-un neam de fascisti, e drept ca oarecum asemanator la limba cu moldovenii, dar in rest strain istoriei si culturii lor. In locul dulcii limbi pe care o stiam din cartile lui Sadoveanu, pe care eu personal o consider mai frumoasa decat “bucuresteana” mea, auzeam o stalceala in care jumate erau cuvinte rusesti, pe care nu le pricepeam. Privet, davai si paca imi zgariau timpanele la fiecare pas. La cinematograful din Chisinau (repet: vorbim de anul 2006, nu 1945!) am avut placerea sa-l ascult pe DiCaprio dublat in rusa, dar nici macar subtitrat in romana. La primaria din Edinet un soldatoi protapit in usa racnea porunci in limba rusa catre prostimea care se imbulzea unii peste altii, fiecare sa intre primul… Rusa, rusa, rusa. Ati ghicit, in 2006! Mi s-au povestit alte episoade, nu cele mentionate mai sus. Cum jandarmii romani ii obligau pe sateni sa salute cu cusma in mana. Cum in satul cutare un fascist roman a impuscat un caine, asta toata lumea stie. Si in general – dece nu ramanem noi, romanii, la noi acasa? Ce avem noi de cautat in Moldova?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *