În deosebi „Timpul”, organul partidului conservator, a combătut mereu pe guvern, l-a combătut adeseori chiar cu multă amărăciune; niciodată însă nu a uitat că, fie oricât de rău, acest guvern din nenorocire reprezentă statul român.
Dovadă ne sunt coloanele acestui ziar. Ca opoziţie, am dat părerea noastră asupra faptelor guvernului, ne-am rostit asupra politicii ce credeam că este bine de a se urma din partea statului român şi adeseori, plini de amărăciune, am mustrat pe aceia care nu voiau să înţeleagă sfaturile bărbaţilor politici din partidul conservator.
Atunci când era vorba să se încheie o convenţie cu Rusia, ne-am rostit în cuvinte lămurite că atitudinea statului român faţă cu Rusia trebuie să fie rezervată, plină de respect, dar demnă şi hotărâtă.
Cu toate acestea guvernul a încheiat convenţia de la 4 aprilie, care ne impunea imense sacrificii morale şi, în urmă, a încheiat alianţa morală, care ne-a impus imense sacrificii materiale.
Am combătut guvernul pentru aceste fapte, dar noi înşine am rămas consecvenţi în atitudinea noastră faţă cu Rusia; totdeauna rezervaţi, plini de respect, dar demni şi hotărâţi.
În urmă, la încheierea păcii, s-au adeverit temerile noastre, exprimate încă din vreme cu atâta stăruinţă.
Guvernul şi organele sale au căzut acum din o extremitate într-alta şi au început să ia o atitudine violentă faţă cu Rusia, noi însă am rămas consecvenţi, adică rezervaţi, plini de respect, dar demni și hotărâţi.
„Românul” dezminţea încă ştirea despre cererea de retrocedare a Rusiei, predica încă cetitorilor săi încredere în generozitatea ţarului, pe când, luând act despre zgomotul răspândit, noi puneam la îndoială temeinicia lui, dar în acea vreme declaram scurt, cuprinzător, cu demnitate şi hotărât: ,,Nu dăm nimic Rusiei și nu primim nimic de la Rusia. Voim să întreţinem relaţiuni de bună vecinătate cu ruşii, dar nu putem jertfi nimic de dragul lor".
Iară atunci când organele ruseşti au început să pună la îndoială drepturile României asupra Basarabiei, nu ne-am pierdut răbdarea, nu am devenit insolenţi faţă cu o puternică invazie, ci am răsfoit cărţi, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi și am arătat că poporul român niciodată nu a renunţat la drepturile sale asupra Basarabiei şi că prin urmare nici astăzi nu are dreptul de a renunţa.
De la început deci până în ziua de astăzi „Timpul” a umblat pe o cale croită de iubire de ţară, de buna chibzuinţă şi de cunoştinţa trecutului şi prezentului acestei ţări; de la început până în ziua de astăzi el şi-a rămas consecvent şi la 4 aprilie nu susţinea decât aceea ce susţine şi astăzi.
Dovadă ne sunt coloanele acestui ziar.
De câtva timp însă protivnicii noştri au adoptat programul nostru politic şi, voind să-l aplice, nu numai îl duc ad absurdum, ci îşi mai dau silinţă de a încredinţa lumea că noi combatem acest program, în vreme ce nu combatem decât lipsa de capacitate a oamenilor ce vor să-l aplice.
Astfel „Românul", în numărul de la 27 aprilie, arată cititorilor săi care sunt faptele patriotice ale guvernului. După aceea întreabă: Ce făcură şi ce fac în acest timp membrii şi aderenţii ministerului Catargi? Membri ai ministerului Catargi nu sunt decât bărbaţii politici al căror organ e „Timpul”, deoarece chiar o parte din partidul conservator a părăsit pe ministerul Catargi. Organ deci al aderenţilor ministerului Catargi e „Timpul”, îndeosebi „Timpul”.
Ei bine! Ce a făcut „Timpul" pe când guvernul muncea pentru fericirea patriei? Orice lovire din partea guvernului rusesc, susţin că cu dânsul este dreptatea şi cu noi nedreptatea.
Aşa zice „Românul”!
Am zis demult că oamenii care scriu în ziarul „Românul” nu sunt vrednici de a sta de vorbă cu noi: nu-i mai putem dar mustra pentru grosimea obrazului lor. Ne cuprinde însă o uimire cu totul obiectivă când ne vedem faţă cu fenomenala
îndrăzneală de a rosti astfel nişte cuvinte atât de grave, cu toate că acela care le rosteşte trebuie să ştie că ele cuprind un neadevăr.
„Ne cere Basarabia: BINE FACE, zic ei PRIN BROŞURE".
Zic ei?!
În o singură broşură s-a zis ceva de asemenea, şi „Timpul” a declarat scurt şi lămurit că scriitorul acestei broşuri nu e membru al partidului conservator şi că acest partid combate vederile cuprinse în acea una singură broşură.
„BINE FACE, zic ei prin ZIARE!" urmează „Românul”.
În care anume ziar însă? Când? Cum?
Cu care anume cuvinte s-a zis din partea „aderenţilor ministerului Catargi" că ,,BINE FACE RUSIA DE NE CERE BASARABIA?"
Îndeosebi „Timpul”, adevăratul organ al „aderenţilor ministerului Catargi", când anume a rostit cuvinte din care ar putea rezulta ceea ce zice organul sibariţilor?
Nu se ştie şi nici nu-i nevoie să se ştie: „Românul” nu voieşte să producă decât un efect trecător.
Am dori însă ca în sufletul cititorilor acest efect să fie temerea ca nu cumva „Românul” să-şi facă socoteală astfel: „Dacă vom face ca mulţimea să creadă că partidul conservator, fiind la putere, ar ceda Basarabia, ea va găsi că e mai bine să o cedăm noi, fiindcă suntem mai buni patrioţi". Dar nu credem de cuviinţă a mai spune unde ajung oamenii cu asemenea socoteli.
Fără îndoială … nu la Panteon.
Mihai Eminescu, 30 aprilie 1878
