Decalog … Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost…

Constantin Tănase13 mai 2022

0 1.138

Viața nu e un raft cu cărți sau o valiză cu boarfe de unde poți alege ceea ce-ți trebuie la un moment dat. Și apoi, cine poate pretinde că se cunoaște atât de bine că poate să aleagă din valiza vieții sale exact acele lucruri care-l definesc? Îndemnul anticului Socrate „Cunoaște-te pe tine însuți” continuă să rămână un imperativ. Se zice că noi nu suntem cei care ne credem noi, ci acei pe care ne văd cei din jur. O fi fiind și așa, dar nimeni nu-ți știe viața pe de rost, când tu însuți nu ți-o știi. Să ne amintim de întrebarea lui Eminescu: „Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,/ O să-şi bată alţii capul s-o pătrundă cum a fost?”. Alții, de regulă, își bat capul cu altceva…

Trăim într-o lume în refacere, grilele morale se modifică, prioritățile se schimbă, suntem separați și învrăjbiți, ne unește prostia și ura, ne despart limba, sărbătorile, ideologiile, nimeni nu mai vrea să pună osul minții ca să ne împace. Am amestecat totul, ca în traista țiganului: proroci, șarlatani, mucenici, tâlhari… Am pus idioții în icoane, ne-am creat autorități false, nu avem autorități morale, am făcut din Iisus un abțibild pe care-l lipim pe frigider la bucătărie. Cine și unde ești tu în această lume? Cum să alegi „zece puncte” ale vieții tale?

Și totuși moi penița-n călimară…

1. FACEREA

Moto: „Nașterea este acea fărâmă de nemurire și eternitate care este dată muritorului”. (Platon)

Bună dimineața, Lume, iată, am apărut și EU.

2. COPILĂRIA

Moto: „Este săracă copilăria care se aduce în jertfă maturității”. (W. Ditheu)

Tinerețea e zbuciumată, superficială, nu-ți dă timp pentru gândire și reflecții. Vârsta bărbăției e pragmatică, cinică, avară, lacomă, circumscrisă zbuciumului, pasiunilor și iluziilor pământești. Numai copilăria este profundă, în copilărie omul gândește mult, își pune întrebări, cercetează lumea din jur și doar în câțiva ani învață atâtea câte apoi nu învață timp de o viață. Copilăria nu e numai o vârstă fizică, ci și una spirituală, poate mai întâi și în cea mai mare măsură spirituală. Eu am avut fericirea să parcurg de la A la Z vârsta copilăriei spirituale prin contactul cu natura; omul e fiu al naturii, nu al internetului, omul e o parte a naturii, nu a computerului, eu am descoperit această lume cu mintea și cu ochii mei pe viu, nu în Internet. Eu am văzut cum clocesc și cum își scot puii găinile, rândunelele și potârnichile, eu am văzut cum își scot coarnele bourești melcii, eu am dormit noaptea în câmp și am numărat stelele… Am rămas pentru totdeauna bolnav de aceste miracole și frumuseți din lunca Prutului. Așa cum sunt, bun sau rău, COPILĂRIA m-a zidit.

3. MAMA

Moto: „Mamă, tu ești Patria mea”. (Gr. Vieru)

De mama îmi aduc aminte cu o durere ce-mi arde toate celulele și cu un nelămurit sentiment de vină. Din toate imaginile, prima care îmi apare este mama cu degetele mâinilor însângerate care rodea rufele de tabla aia cu valuri, căreia țăranii îi ziceau atunci rusește „doskă. Asta era pe atunci singura și cea mai performantă „mașină de spălat”… Rodea fiecare rufă aparte, apoi ieșea afară să le înșire… Noi urmăream cu nasurile turtite la geam cum le înșira, învăluită într-un nor de aburi… Când azi văd cu câtă ostentație se promovează femeia „descoperită frumos”, dar nu femeia născătoare de prunci, care menține focul în vatră, îmi apare în imaginație chipul senin al mamei, cu mâinile zdrelite de „doskă” și umflate de ger… Astăzi toți caută cu febrilitate ideea națională a R. Moldova. Sunt convins că ideea națională a unui stat bolnav, cum e al nostru, trebuie să fie respectul față de MAMĂ, față de FEMEIE în general. Dacă nu instituim cultul femeii, nu vom avea o națiune sănătoasă și liberă.

4. DESTINUL

Moto: „Un destin omenesc e mai mult decât un drum ce leagă o copilărie de un mormânt”. (O. Paler)

Nu cred în zodii și horoscoape. De multe ori mă gândesc ce rol și ce loc a ocupat și ocupă în viața mea Dumnezeu. Sunt sigur că nu sunt un credincios bun, sunt uneori bântuit de crize fataliste și ateiste, dar știu că sunt sub zodia unui Destin. Mă gândesc cum aș ființa dacă nu aș crede în acest Destin? Dumnezeu dă sens vieții mele, fiindcă îmi oferă perspectiva continuității vieții și dincolo de mormânt; luați-mi această perspectivă și atunci care ar fi sensul zbuciumului meu până la mormânt? Destinul nu este o paradigmă metafizică, o construcție abstractă, ci o cunună împletită din realități sângeros de palpabile – părinții care au intrat în pământ, copiii mei care îmbătrânesc, patria care simt că nu este a mea, pastilele pe care le înghit în fiecare zi, cretinii care fac politică la televizor, colegii mei de la redacție, cărțile mele nescrise, câinii care se scârnăvesc pe trotuar, sărbătorile de Crăciun care vin în sănii cu zurgălăi, trase de cai voievodali, cu hamuri roșii, amintirile care mă terorizează și îmi fură tot mai mult timp… Sunt ostaticul acestor realități, ele formează Destinul meu, ele Îl așază pe Dumnezeu între ceea ce este și ceea ce nu va fi.

5. LIMBA ROMÂNĂ

Moto: „Când a început limba omenească? Când lucrurile și-au pierdut numele pe care li le-a dat Dumnezeu”. (L. Blaga)

M-am născut în LIMBA ROMÂNĂ și voi muri în LIMBA ROMÂNĂ, vinovat că nu am pătruns-o până la capăt și, poate, de multe ori, i-am rănit frumusețile. Voi muri trist pentru că, și azi, această pasăre rănită este alungată din cuibul său.

6. FAMILIA

Moto: „Instituția divorțului dintr-o țară este cea mai bună probă a decadenței morale a acestei țări”. (I. Hasdeu)

Am crescut într-o familie numeroasă. Familia a fost prima și cea mai importantă școală a vieții. Acolo am învățat filozofia tuturor relațiilor, inclusiv a ierarhiilor și respectului. (Apropo, dacă tata întârzia la masă, mama învelea mămăliga într-un prosop alb și curat și o punea între perne, să nu se răcească…). Azi familia, ca fenomen social, e în descompunere. Individul azi se pune deasupra familiei. Liberalizarea pieței sexuale distruge familia. De aici și divorțurile, care au devenit o chestie de rutină administrativă. E o tragedie. La fel de tragică e și soarta copiilor crescuți în afara familiei, ai căror părinți sunt plecați la lucru peste hotare. Azi încep a se căsători acești copii… Ce model de familie au ei? Cum îi vor crește ei pe copiii lor? Cum îi vor mângâia, dacă ei n-au fost mângâiați? Cum îi vor iubi, dacă ei n-au simțit iubirea?

7. SCRISUL

Moto: „Cine a simțit plăcerea creației, pentru acela celelalte plăceri nu mai există”. (A. Cehov)

Scrisul e un destin. Toată viața am scris. N-am publicat nici un sfert din ceea ce am scris. Oficial în presă sunt din 1997, dar am publicat de prin 1987, articole pe care unii le considerau curajoase… Nu am făcut însă jurnalism profesionist în epoca sovietică. Sunt robul unei iluzii: cred că scrisul poate schimba lumea.

8. CETATEA

Moto: „Cine nu-și iubește Patria nu poate iubi nimic”. (G. G. Byron)

Cetatea este Patria, iar Patria nu e o dugheană sau o organizație oarecare… Barbu Ștefănescu Delavrancea definea astfel Patria: „Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Ca să fie o Patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminicătură a sufletelor calde, adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase”. În toate pe care le-am făcut și le fac, am încercat și încerc să-mi servesc patria, așa cum înțeleg eu. Am fost, sunt și voi fi cât voi mai trăi într-un conflict permanent cu acei care tratează Patria ca pe o dugheană unde pot lua totul pe gratis. Sunt mândru de Patria mea, dar nu de cea care se întinde de la Bălți până la Bender, ci de la munte până la mare și până la Dunărea albastră, ca să-l citez pe Eminescu…

9. BĂRBĂȚIA

Moto: „40 de ani sunt bătrânețea tinereții, 50 de ani – tinerețea bătrâneții”. (V. Hugo)

Bărbăția, în acest context, nu exprimă o calitate, ci o vârstă. Eu împart astfel vârsta omului: copilăria, tinerețea, bărbăția, bătrânețea și plecarea. Frontierele dintre aceste vârste sunt strict individuale. Unii sunt copii toată viața, unii sunt tineri toată viața, unii sunt bătrâni toată viața. În viziunea mea, bărbăția e vârsta când înțelegi ce faci și de ce faci un lucru. Copilăria e sub teroarea întrebărilor, tinerețea e sub zodia nebuniei sângelui dezlănțuit, bătrânețea e perioada tranziției spre cele eterne și doar vârsta bărbăției e cea care întrunește și exprimă creator și lucid toate celelalte vârste.