Sincer, îmi pare rău şi până acum că nu am scris-o atunci când am vrut, dar cum nimic nu poate fi prea târziu şi cum oricare om are dreptul la replică doar pentru a-şi exprima atitudinea şi propria viziune asupra cutărui sau cutărui lucru, mă voi folosi şi eu de acelaşi drept, deşi cam întârziat, precum am spus, pentru a-mi exprima atitudinea şi propria viziune asupra anumitor lucruri şi fapte. Vorba e că, în anul 1999, mi-a apărut prima carte, GENERAŢIA MEA, la Editura Cartea Românească din Bucureşti. Un debut absolut. Spre surprinderea mea, tirajul de 500 de exemplare, un tiraj de debut, s-a epuizat destul de repede, în afară de faptul că le-am mai dat şi prietenilor, cunoştinţelor etc. nişte exemplare de carte. Nu mă voi opri la toate recenziile publicate după apariţia cărţii, care nu au fost prea multe, cinci sau şase la număr, se pare, în diferite reviste din România şi Republica Moldova. Aş vrea să vorbesc aici doar de una singură, nu pentru că a fost negativă, evidenţiez acest lucru, ci pentru că, după părerea mea, aceasta este o dovadă de ignoranţă, fals şi, înclin să cred, chiar şi rea-credinţă. Şi, bineînţeles, o să arăt de ce consider aşa. (Va urma în numărul viitor)
Augustin Nacu
