Detalii tehnice despre cum s-a făcut reunificarea Germaniei

Raţionamentul se bazează pe legenda despre Constituţia care prevedea reunificarea Germaniei Federale cu Germania Democrată. Doar că istoria şi documentele nu prea confirmă această viziune în culori mult prea pastelate, care, de ce nu? este extrem de tentantă pentru o repetare şi în cazul românilor de pe cele două maluri ale Prutului.

Chestiunea-cheie în reunificarea Germaniei din 1990 este tratatul de pace care a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial şi evoluţia negocierilor care au dus la despărţirea Germaniei în două state. Marele secret, cunoscut de toată lumea, este că nu a existat un tratat de pace cu Germania la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Învingătorii nu au putut multă vreme să ajungă la o viziune comună asupra viitorului Germaniei. Chestiunile legate de statele mici au fost rezolvate rapid conform doctrinei Stalin: armata ocupantă şi-a impus sistemul social şi politic, iar formalităţile au fost consfinţite prin tratatele de pace semnate la Paris în 1947.

Doar că în Germania aliaţii occidentali nu au dorit să lase mână liberă sovieticilor aşa cum o făcuseră în Europa de Est. Astfel că în mijlocul Europei s-a perpetuat acordul de la Potsdam din 1945: Germania a fost împărţită în patru zone de ocupaţie. Sovieticii au făcut ce ştiau ei mai bine în zona lor de ocupaţie, occidentalii şi-au impus principiile în zona lor. Au existat mai multe tentative pentru a se ajunge la un tratat de pace cu Germania, au fost propuse mai multe proiecte de reunificare, însă toate erau sortite de la bun început eşecului: începuse Războiul Rece. Iar Germania a rămas despărţită şi fără un tratat de pace.

Acest tratat de pace cu Germania care a încheiat formal cel de-al Doilea Război Mondial a fost semnat abia pe 12 septembrie 1990, după mai multe runde de negocieri în care au fost implicate puterile învingătoare: URSS, SUA, Marea Britanie şi Franţa. În documentul denumit oficial „Tratatul pentru reglementare finală cu privire la Germania”, puterile ocupante au renunţat la drepturile conferite de acordul de la Potsdam din 1945 (acord modificat puţin câte puţin în decursul Războiului Rece). Fără tratatul din 1990, reunificarea Germaniei nu ar fi fost posibilă. Bineînţeles, procesul de reunificare a fost început de cetăţeni, însă nu trebuie uitate condiţiile în care s-a petrecut acest lucru. Germania de sub influenţa sovietică era un stat în plin colaps economic, politic şi social. Nimeni nu mai dorea să trăiască în Republica Democrată Germană, toată lumea voia în Republica Federală Germană.

Şi nu în ultimul rând trebuie enunţat clar celebrul articol 23 din Constituţia RFG de la 1949: „Această Constituţie se aplică pe teritoriul landurilor Baden, Bavaria, Bremen, Berlin, Hamburg, Hessen, Saxonia Inferioară, Nordrhein-Westfalen, Rheinland-Pfalz, Schleswig-Holstein, Württemberg-Baden şi Württemberg-Hohenzollern. În alte părţi ale Germaniei va fi pusă în aplicare după aderarea lor”. Cu alte cuvinte, reunificarea Germaniei era prevăzută să se producă cu acordul şi la cererea landurilor rămase sub ocupaţie sovietică.