1. Nume provenit de la popoarele turanice (tătaro-mongole, turcice), care l-au împrumutat din arabă, unde avea sensul de „fulger”. Popoarele turcice, care ţin de cultul religios întemeiat de Mahomed în sec. VII şi răspândit în Asia şi Africa (mahomedani, musulmani, islamişti), au dat numele Burac „fulger” „calului care l-a urcat pe Mahomed la cer” (Турецко-русский словарь, Moscova, 1977, p. 135). Printr-o metaforă Burac a devenit nume de persoană. În „Onomasticon”-ul numelor vechi ruseşti, la 1598, în Novgorod, este atestat numele Burac (Burac Şişmariov) şi derivatul Buracov (Andrei Buracov), Burac, probabil, pătruns de la tătari. Prin turci, numele Burac a ajuns şi în Bugeac, unde, cu timpul, a trecut şi la băştinaşi.
2. Numele Burac este şi de origine ucraineană – буряк – „sfeclă”. Ca şi alte nume provenite de la numiri de legume prin metaforizare (porecle) – Ceapă, Morcov, Usturoi, Sfeclă – şi ucrainescul Bureac a devenit nume de persoană, nume redat în rusă în forma Burac, ambele trecând şi la moldoveni. La 1774, în ţin. Hârlău, este atestat un Ion Burac. Alte atestări documentare nu se întâlnesc. Cunosc persoane ai căror străbunei au venit din regiunea Kirovograd (Ucraina) şi s-au aşezat cu traiul în Bugeac. Urmaşii lor poartă azi numele Buraciov < Burac.
Azi, în republică, numele Burac, indiferent de origine, este purtat de 732 de persoane, numele Bureac – de 129 de persoane, numele Buraciov – de 22 de persoane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
