Cornelius este un derivat din substantivul cornum „corn”, din care s-au format două nume: Cornutus „cu coarne” şi Cornelius cu sensul „cel care aparţine cornului”. Această apartenenţă se explică prin faptul că în antichitate cornul de berbec sau de taur era simbolul abundenţei şi al forţei, avându-se în vedere bogăţia turmelor de animale, care dădea forţă şi putere unei familii, cornul fiind folosit şi în diferite rituri magice de alungare a duhurilor rele. De la acest simbol a ajuns până azi expresia cornul abundenţei.
Prenumele Cornelius a intrat în onomasticul creştin şi s-a răspândit în Europa prin cultul unui martir roman, papa Cornelius, atestat în calendarul nostru creştin ortodox de la 13/26 septembrie ca Sf. Cornelie Sutaşul. În documentele moldoveneşti, la 1616 este atestat boierul Cornelie, care împarte un număr de sate între fraţii şi verii săi. Dar prima şi cea mai frecventă atestare este forma prescurtată Cornea, apărută în documentele moldoveneşti la 1475: Fântâna lui Cornea în hotarul satului Baloşeşti, ţin. Neamţ. În sec. al XVI-lea sunt atestaţi: Cornea, slugă domnească (1528), Petru Cornea, brănişter (1569), Cornea, vătăman (1586), Cornea, fiul lui Ţigan (1593). La 1598 este atestată Mariica Cornoae, întărită stăpână în Comăneşti pe Lăpuşna. În sec. al XVII-lea, între anii 1606 şi 1625, sunt atestate 10 persoane cu numele Cornea. La 1610 este atestat numele Cornaci: Cornaci, popă din Văscăuţi, ţin. Suceava. La 1670, în documentele orheiene, apare popa Corne din Hâjdieni, martor la o vânzare.
De la Corne, Cornea, cu sufixul -escu, ce indică descendenţa, s-a format numele Cornescu, cu sensul „fiul lui Corne, Cornea”.
Numele Cornescul este atestat în documentele basarabene: la 1645, în satul Stăuceni, un Ursachi Cornescul vinde comisului Bălan o parte din satul Forosna. La 1646, în satul Forosna este un Vasile Cornescul, fiul lui Drăgan şi la 1647, Vasile Cornescul face un schimb de moşii. Alte atestări documentare nu se întâlnesc, dar numele Cornescu a ajuns până azi fiind foarte frecvent.
În Recensământul Moldovei de la 1774 sunt atestate o serie de nume derivate de la Corne, Cornea: Ioniţă Corne în satul Hulboaca, Simion Cornean în Vălcineţ, Costantin Corneş în Borzeşti, Dumitru Corneţel în Molovata, Toader Corniţel în Cuizăuca, Costantin Cornuţă în Negreşti şi Tănasă Corne în satul Manta, ţin. Greceni.
Azi, în republică, circulă numele de familie: Cornea, purtat de 822 de persoane, Corneanu – de 54 de persoane, Cornei – de 384 de persoane, Corneleac – de patru persoane (Cornei şi Corneleac sunt forme ucrainene), Cornescu, purtat de 647 de persoane, Cornilă – de două persoane, Corniţă – de 14 persoane, Corniţel – de 225 de persoane, Cornu – de o persoană, Cornov – de o persoană. De la numele Cornea provine numirea localităţilor Corneşti, de la un Cornov a provenit numirea localităţii Cornova, de la care a provenit apoi numele Cornovan, purtat azi de 258 de persoane şi cu forma corectă Cornovanu fiind scrise 77 de persoane.
Aşadar, toate numele analizate mai sus au la bază prenumele roman în forma românească veche Cornelie, Cornilie.
În sec. al XIX-lea, datorită mişcării de emancipare a românilor din Transilvania, au fost puse în circulaţie o serie de prenume romane, printre ele şi formele culte Corníliu, cu forma Cornel şi Cornelia, care circulă azi ca prenume.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
